Romania fata in fata cu romanii!!!
20 Jan 2012 Leave a Comment
in Uncategorized Tags: basesu, batut, copil, jandarmi, mii de oameni, proteste, Romania, universitate
A 8-a zi de proteste , a 8-a ocazie a jandarmilor sa mai bata un pic cetateanul…Nu am nicio legatura cu niciun partid, m-am inscris la un moment dat in PRM considerand ca e singura optiune pentru stadiul in care am ajuns si stiind totodata ca nu voi duce dispute politice cu nimeni caci nimeni nu acorda vreo importanta politica acestui partid. Nu cunosc politica aproape deloc asa ca nu o voi dezbate! Vad romani in strada strigandu-si of-ul si vad alti romani in aceeasi strada facandu-le of-ul si mai mare, vad inteligenta si umor in lozinci, vad lacrimi si disperare in batrani, vad copii incercand sa faca pace cu jandarmii, vad romani din toate categoriile adunati pentru aceeasi cauza, vad oameni tremurand de frig si oameni inghetati de frica zilei de maine si peste toate astea vad nepasarea si tacerea conducatorului nostru! Nu stiu daca Basescu e bun sau rau, nu stiu daca altul ar fi facut mai bine insa stiu cu certitudine ca Basescu tace, nu considera de cuvinta sa bage in seama niste mii de amarasteni din piete…cine sunt oamenii astia sa merite un raspuns de la el? Are poprul asta al lui o vorba din batrani : “Cand doi iti spun ca esti beat te duci si te culci”, lui ii spun mii de oameni si nu da doi bani pe asta! Opinia oamenilor din strada nu conteaza, nu are nicio valoare…a avut doar atunci cand ii scandau numele cu bucurie, atunci era tot ce conta… Vad jandarmi inarmati la colturi de strada in fata unor oameni inarmati doar cu speranta unui viitor mai bun! Din ordinul cui au dreptul jandarmii sa faca uz de violenta? Nu m-am numarat printre manifestanti pentru ca sunt mai lasa decat ei…mi-a fost teama sa nu imi iau bataie, caci asta a ajuns sa inspire pentru mine omul ala in uniforma care ar trebui sa ma protejeze. Mi-a fost teama ca daca spun ce nu-mi convine s-ar putea ca altora sa nu le convina ce spun si sa actioneze in consecinta. Nu ma pot lupta parte in parte cu nimeni, cu atat mai putin cu mii de angajati ai trupelor speciale!!! Sa trimiti fortele speciale si sa convoci sefii de arme cand in fata ta se afla numai oameni disperati tocmai de deciziile proaste pe care le-ai luat pana acum este cea mai lasa atitudine! Oamenii astia nu protesteaza ci inalta o rugaciune in masa fata de cei de mai sus carora le-au incredintat puterea! Fiecare se plange de ce-l doare si te infrunta cu mainile goale si lacrimi in ochi…iar tu convoci armata!!! RUSINE !!! NOUA ROMANILOR NE ESTE RUSINE CU TINE CA PORTI NUMELE NEAMULUI NOSTRU! TIE AR TREBUI SA ITI FIE RUSINE SA MAI PORTI TITLUL DE PRESEDINTE!!!
O noua zi , o alta viata!
16 Dec 2011 18 Comments
in Uncategorized
Dupa multe nopti lipsite de zile, dupa ce mi-am lins ranile in tacere si m-am terorizat cu intrebari fara raspuns , trag linie si constat ca daca as fi si inteles ceea ce scriam acum 2 ani probabil alta ar fi fost postarea de azi. Povesteam de oamenii putin mai rai decat oamenii rai si desi traiam ceea ce scriam priveam totul ca pe o poveste, poveste ce se repeta daca n-o intelegi din prima! De data asta nu doar scriu ci o si stiu…exista oameni infiorator de rai fara un motiv intemeiat, exista pentru ca anumiti oameni le permit dezvoltarea rautatii, exista oameni incapabili de gesturi prin care sa isi repare greselile pentru ca sunt genul de oameni care nu recunosc cand gresesc. Exista oameni de care trebuie sa fugi caci daca stai aproape s-ar putea ca lista actiunilor oamenilor fara omenie sa se mareasca si experientele sa-si puna amprenta pe sufletul tau. Sa vorbim si despre ceilalti oameni care te surprind cu un gest frumos fara sa aiba datoria morala de a o face, cei care apar din senin atunci cand ai nevoie si cei care se chinuie fara un interes sa faca din ziua ta urata una cel putin placuta. Sunt oameni care te surprind prin bunatate si care iti transmit ca fiecare noua zi este sansa ta la o viata noua,la oameni mai buni, la locuri mai frumoase. Tot ce conteaza e modul in care faci selectia, modul in care triezi oamenii buni de oamenii rai. Oamenii buni gresesc si ei dar mai rar si au taria de a repara greseala, oamenii rai doar persista in greseala si atat! Nu te imbata cu apa rece ca daca tu esti bun cel ce ti-a gresit va aprecia iertarea ta, nu ierta daca e a 100-a oara si rasplata ta permanenta a fost doar o greseala mai mare. Fa-ti curaj si nu mai ierta ce e de neiertat si o sa vezi ca dupa mici regretete te astepta mereu o noua zi si-o alta viata!
P.S. Aceasta este ultima postare. Scopul acestui blog a fost de a impartasi experientele mele, de a ma descaraca si totodata de a ii ajuta pe ceilalti sa evite anumite situatii citindu-ma si observand rezultatul. Din pacate nici macar eu n-am fost in stare sa ma citesc cum trebuie si cand trebuie se pare! O sa inchid blogul zilele acestea. Va multumesc tuturor celor care mi-ati vizitat pagina pana acum si va doresc o noua zi plina de viata!
LOLRELAI
Urare de Mos Nicolae!
05 Dec 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
“Copiii cuminti pri
mesc dulciuri si jucarii, iar cei rai, nuieluse”. Asa auzeam in copilarie de la parintii nostri. Acum, la varsta maturitatii, ne re-amintim nostalgic de acele seri minunate cind ne pregateam cizmulitele… Mos Nicolae venea in fiecare an, punctual, cu aromele primelor portocale care inmiresmau zilele de iarna ale copilariei noastre.
Dragi copii mari va doresc ca in noapte aceasta Mos Nicolae sa va aduca dulceata in inimi, intelepciune in minte, tarie in caracter si bunatate in suflet. Sa gasiti dimineata in ghete puterea de a incepe o noua zi de adult si sa va bucurati de ea…iar celor ce n-au fost tocmai cuminti sa le lase in ghete taria de a isi repara greselile pentru ca Mos Craciun sa ii rasplateasca!
O sarbatoare de poveste va doresc alaturi de cei dragi sufletelor voastre!
Timpul…
27 Nov 2011 3 Comments
in Uncategorized Tags: boala, Dumnezeu, iubire, mama, rog
Am aproape 200 de postari…toate despre iubire,fericire,tristete,copilarie, intamplari,filme si tot ce-ti mai poate trece prin cap…tot in afara de mama. Nu am avut nicicand puterea sa scriu un rand despre ea…mi-au lipsit cuvintele mereu. La fel imi lipsesc cand trebuie sa ii vorbesc ei. Am privit-o pe mama ca pe un om etern, ca pe persoana ce a fost si va fi mereu acolo…mama este certitudinea mea ca sunt iubita. Insir sute de pagini despre iubire, despre iubirile efemere dintre mine si diversi barbati si nu pot scrie 2 pagini despre iubirea neconditionata si infinita. Am aflat miercuri ca este bolnava si de atunci universul meu s-a destramat…eternul a devenit efemer…Am avut impresia mereu ca am timp sa gresesc si sa fiu copil caci am timp sa imi repar greselile si sa ma maturizez, am crezut mereu ca voi avea timp sa devin ce si-a dorit asa ca am tinut mortis parca sa il intazii tot mai mult, iar miercuri m-am trezit neputincioasa in fata timpului. Nu mai am certitudinea ca ii voi oferi bucuria de a fi bunica, ca ma va vedea in rochie de mireasa si ca voi putea sa o fericesc cu succesul meu in cariera. Nu mai am certitudinea a nimic, vad cum usor in jurul meu totul se destrama, vad oameni rai cum ma ranesc si simt cum ranile nu ma mai dor…totul pare insignifiant fata de posibilitatea dezamagirii pe veci a mamei mele. Nu stiu acum sa spun cuvinte frumoase desi de obicei imi iese…toate cuvintele imi par nepotrivite, niciunul nu e in stare sa transpuna ceea ce simt…despre Mama si despre Dumnezeu nu am scris niciodata si se pare ca nu o fac nici acum…asta e o postare despre mine, despre neputinta mea…despre mama nu scriu, pentru mama ma rog !
Plecat pe veci…
22 Nov 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
Ma cuprinde un dor sfasietor, ma apasa senzatia neputintei de a-l mai vedea pe cel ce-mi lumina zilele…ma simt ca la inmormantarea fericirii mele si-mi caut in adancuri forte noi in a-mi gasi o fericire neingropata. Despartirea de omul iubit poate fi asemanata oricand inmormantarii, o data ce s-a terminat cel pe care il iubeai dispare definitiv, ii ia locul un strain in care nu regasesti nimic din ce iubeai candva, nici fizic nu mai seamana, n-are ochii luminosi ca-n zilele voastre bune, nu zambeste cum numai tu il faceai sa o faca, nu seamana cu el. Omul ala dispare pentru totdeauna si singura diferenta intre el si unul mort este ca umbla dezgropat si-ti trezeste regrete din cand in cand, dar cel de atunci nu se mai intoarce niciodata. Poti sa plangi sa urli sa incerci orice…mortii nu se-ntorc. Si ma cuprinde dorul cel mai acut, mi-e dor de speranta ce ma facea sa cred ca nu e mort, dar cu ultimele gesturi mi-a ucis speranta, s-a sinucis sub ochii mei caci cel pe care il iubeam n-ar fi facut in veci ce face cel ce a ramas in urma lui. Am iubit o minune de barbat, un om pe care l-as fi idolatrizat cu riscul de a supara Divinitatea, un barbat pe care si l-ar dori oricine, caci era amuzant, era frumos, era sensibil, era bun si mai ales era al meu. Timpul si tentatiile l-au furat de langa mine, l-au inlocuit in fiecare zi cate putin pana cand din el n-a mai ramas nimic, a capatat un umor dureros,chipul nu-i mai reflecta aceeasi frumusete, sensibilitatea daca mai exista e ascunsa bine, bunatatea de care dadea dovada n-o regasesc in omul meschin care se bucura de suferinta mea si mai presus de toate nu-mi mai apartine. L-am pierdut undeva prin Bucuresti si-l vad zilnic pe cel ce-i seamana…tresar degeaba, e doar copia lui nereusita…originalul e ingropat pe undeva si nu stiu unde caci chiar si-asa l-as dezgropa sa-l mai iau o data in brate sa-i spun cat imi lipseste si sa-l readuc la viata cu iubirea ce i-o port…
Cand nu mai ramane nimic…
29 Sep 2011 1 Comment
in Uncategorized

Se asterne praful peste sentimente vechi si pana si amintirea lor devine neclara. Iti amintesti vag de fericirea ce te invaluia doar cand te strangea in brate…stii ca erai fericita dar nu prea mai intelegi de ce. E atat de frustranta imbratisarea de acum, aceea ce nu are nimic in comun cu cea veche desi bratele sunt aceleasi…nu intelegi fericirea de atunci precum nu intelegi nici frustrarea de acum…nu e frustrare e sentimentul de vinovatie ca ai avut fericirea in mainile tale si ai scapat-o printre degete. Ce s-a ales de iubirea voastra? Cine a gresit mai mai mult? Cine a iertat mai mult? Cine e el si cine esti tu cand nimic nu va aduce aminte de voi? Ce ati facut din visele cladite? Il vezi zambind si stii ca nu zambeste ca atunci, mimeaza fericirea ca si tine de teama recunoasterii adevarului…nu mai e pentru tine cum nici tu nu mai esti ce-i trebuie…Au disparut de mult momentele de liniste in 2, bucuria lucrurilor marunte,mandria ca il ai,placerea de a va trezi impreuna,aranjarea programului comun…s-au dus toate si voi totusi ati ramas. Ati ramas impreuna ca un tribut adus iubirii ce v-a legat candva…In jurul vostru se infiripa noi povesti de iubire, vezi fericirea din ochii celor ce-si gasesc perechea pentru cativa ani sau pentru o viata si cauti in ochii partenerului cu speranta…nu e nimic acolo pentru tine si totusi in loc sa pleci ramai, te multumesti ca inca il ai desi nu cum l-ai vrea sau cum l-ai avut candva…ramaneti unul langa altul cu speranta de a renaste sentimentele de atunci, ramaneti asteptand unul de la altul sa ia decizia, sa zica unul stop si celalalt sa il condamne ca n-a luptat suficient…ramaneti de teama impartirii prietenilor, animalului crescut impreuna,locurilor ce va apartin si din cauza neputintei de a o lua de la capat…de a incepe sa flirtezi si sa joci teatru pentru a cuceri pe cineva…el te stie asa cum esti, ea te-a iubit intocmai…va cunoasteti si va acceptati…. nu va mai iubiti dar va resemnati!
Ce sa fac?
06 Aug 2011 10 Comments
in Uncategorized
Intrebarea care ne insoteste pe tot parcursul vietii este uneori atat de chinuitoare si insistenta incat ajung sa ma intreb ce sa fac ca sa nu mai revina ce sa fac mereu :) De la prima decizie luata de mic copil, sa merg sau nu in parc, pana la sa mai raman sau sa imi vad de viata mea, intensitatea intrebarii e in continua crestere. Oare raspunsul la ultima intrebare a fost gresit de am ajuns in acelasi punct? Ce faci cand ai raspunsul dar iti lipseste curajul? Cum se face de ceilalti stiu mai bine ce trebuie facut, iar tu te chinui de cateva luni sau ani cu intrebarea asta? Cum se face ca tu stii raspunsul pentru ceilalti dar al tau lipseste cu desavarsire?Observ cu stupoare ca intrebarea asta naste doar alte intrebari… Astept raspunsuri de la cei stiu si ofer raspunsuri celor care nu stiu!
Cum o iei de la capat?
18 Jul 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
Stii senzatia de sfarsit si stii ca prima dorinta este sa scapi un pic de lumea asta sa scapi de tot ce te-conjoara si te chinuie cu amintiri. Acolo mancai cu el, acolo dormeai cu el, acolo ai mers la film cu el, acolo v-ati sarutat prima oara, acolo canta melodia voastra….atatea acolo incat incepi sa crezi ca un nou acolo doar p tine nu exista…si totusi, ajungi la mare din greseala si constati ca unii au o lume minunata doar a lor, nu pe malul marii, nu pe faleza si nici in apa ci undeva in adancurile apei. Au o lume in care nu canta muzica, nu ruleaza niciun film si niciunul dintre pesti, corali sau meduze nu-ti aduce aminte de nimic din ceea ce ai trait pana acum…e lumea aia noua la care visai si te desparte de ea doar un costum
, caci afli repede ca nu este atat de scump pe cat credeai, iar ca bonus, pentru ca m-am imprietenit cu ei, am aranjat ceva si pentru voi. Daca suni sa anunti ca vrei o vizita in lumea subacvatica, caci ai aflat de la mine ca merita, beneficiezi de o reducere de 10%, asa ca nu mai pierde timpul si fa-ti in cadou frumos. www.scubadiver.ro
Va doresc o vacanta frumoasa si plina de experiente memorabile!


Cand viata pleaca in vacanta…
11 Jul 2011 19 Comments
in Uncategorized
Iti cladesti universul in jurul unui singur om, faci din el motivul existentei tale si intr-o zi pleaca! Isi alege ziua cu atentie,are grija sa fie in una din cele mai grele perioade ale tale si pleaca fara niciun previz. Isi face bagajele pe ascuns si in cateva ore nu mai e. Te trezesti singur si realizezi ca viata ta a plecat … incepi sa te intrebi tu cu ce ai ramas de inca esti? Realizezi brusc ca viata ta esti tu si numai tu, ca tu ai adus alte vieti in viata ta si ca asa cum e firesc unele pleaca ! Ti-a plecat o parte din viata, a luat cu ea amintiri, vise si sperante…dar tu mai ai bucati de viata ce abia asteapta sa le traiesti. Si totusi de ce e atat de sfasietor sentimentul? Doare pentru ca in sufletul tau ai fi vrut ca bucata de viata pe care ati impartit-o sa nu se termine, sa nu fie tot o bucata pierduta undeva in trecutul apropiat…tu mai vrei, tu ai impresia ca mai poti si contrar asteptarilor tale intreaga fiinta iti spune ca s-a terminat, simti ca pana aici afost, ca s-au terminat ietarile si fara sa-l ierti nu-l mai poti iubi. Era stalpul tau de rezistenta,e era sprijinul tau si cand intr-adevar ai avut nevoie sa te sprijini, te-ai izbit de pereti goi…Blestemi si urli si nu te aude nimeni, nu mai e, nici nu mai vrei sa fie…l-ai iubit atat de mult incat lovitura din urma a fost prea grea s-o poti ierta…stii ca va da vina tot pe tine, ca orice om las caruia nu-i pasa ca lipsa lui de asumare pe tine te raneste, dar mai stii si ca toate-s scuze penibile menite sa iti faca rau si atunci nu te mai culpabilizezi…stii ca a plecat ca vroia vacanta,stii ca a plecat fara sa ii pese daca tu iti tai venele intr-un astfel de moment…stii ca nu mai e pentru tine. O parte din viata ta, ramane pe veci in vacanta la Paris…de acolo se mai intoarce dor amintirea a ce-ar fi putut fi… Se spune ca de la dragoste la ura e un singur pas si totusi nu-l urasc…e mai mult de atat, e sentimentul de regret pe care il trezeste numele sau,e senzatia de dezamagire profunda si in rest nimic. Am ascultat piesele noastre azi si n-am simtit nimic…am realizat ca am iubit o himera, am iubit ceea ce mi-am imaginat eu ca este in timp ce el n-a fost niciodata cel pe care il vedeam.Barbatul pe care l-am iubit n-ar fi plecat, el a facut-o! Urmeaza parti noi de viata…urmeaza noi sperante pe care cineva ti le va ucide din fasa si apoi vise pe care cineva ti le va indeplini…
Odihneste-te in pace!
07 Jul 2011 2 Comments
in Uncategorized
Claudia avea 25 de ani, s-a luptat cu boala aproape 10 ani, dar cand sistemul sanitar si-a propus sa o ucida am asistat la inmormantarea ei…Inainte sa moara a avut un mesaj de impartasit lumii pe care o lasa in urma…Caudia a murit zambind, a avut 25 de ani la dispozitie sa traiasca si a facut-o cum unii dintre noi nu reusim nici in 80! Mai jos sunt ultimele sale ganduri, va rog sa le share-uiti,sunt o lectie de viata de la un om pe moarte! Odihneste-te in pace prietena draga!
De ce nu pot iubi?
De ce nu pot iubi vreodata
Caci m-am nascut o boala, toata
Caci asta e destinul meu
Sa sufar si sa plang mereu.
Ma bucur de orice lucru neinsemnat
La fel ca si-un copil fara pacat
Nu am trait si nu stiu daca-oi mai trai,
Credinta ultima imi va pieri
Doar Domnul ma va face bine
De boala care zace-n mine
Nu plang de suferinta mea,
Plang de necazul altora
V-as ajuta pe toti daca-as putea
Dar asta nu sta in puterea mea.
Speram la o famioie curata
Voi oameni buni cu inimi ca de piatra
Nu va voi cere ajutorul niciodata
Of! Doamne!De m-ai ajuta,
Ce multe lucruri as schimba
V-as invata sa puneti pret pe viata,
Caci viatata-i ca un fir de ata
V-as invata sa si iubiti
V-as invata sa si traiti
Voi oameni buni inca in viata
Cu sufletele ca de gheata
Schimbati-va voi pic cu pic
Caci altfel veti muri “nimic”
Eu v-am iubit,va voi iubi mereu
Caci martor mi-este Dumnezeu
Cer scuze daca am deranjat
Dar asta nu e un pacat.
Permiteti-mi sa ma retrag
De la perfidu’ vostru bal mascat
Eu nu am niciun interes
Ca sa dau buzna si sa ies
Sper ca sunt destul de inteleasa
De cei cu cap si inima aleasa.
La toti eu va doresc doar sanatate
Si Dumnezu sa vi le dea pe toate!
Micuta tie-ti multumesc
Caci astazi mai respir si mai traiesc
Maicuta, tu si sora mea
Voi sunteti toata viata mea
Maicuta tu iubita mea
Te-as ajuta daca-as putea
Dar eu nu pot, nu sunt in stare
Decat sa ma tin pe picioare.
O proza scrisa pe hartie
E ca o trauma ce va sa fie
Eu nu vreau martori la durerea mea
Eu vreau sa ma inteleaga cineva
Of! Doamne, tu maicuta mea
Esti singura care-ntelege suferinta mea
Micuta, tu, ai obosit
Caci boala mea e fara de sfarsit
Maicuta tie-ti multumesc
Ca astazi mai respir si mai traiesc
Maicuta tu si sora mea, voi sunteti viata mea
Din prisma unui om bogat
Viata-i un lucru “neinsemnat”
Din prisma unui om “ca mine”
Viata-i un lucru care e doa bine
Eu nu vreau decat sa traiesc
Pe toati cei dragi sa-i si iubesc
Si chiar pe cine nu cunosc
Ca toate-n vata au un rost.
Dar oare cine-i vinovat?
Ca-n tara asta mortu-i vinovat
E vinovat ca vrea sa mai traiasca,
E vinovat ca vrea sa supravietuiasca,
E vinovat ca inca cere bani la stat,
E vinovat ca boala lui nu-i un pacat,
E vinovat ca cele toate,
O sa-l aduca chiar la moarte
E vinovat ca mai traieste
E vinovat ca nu munceste
E vinovat ca mai respira
Si asta cu mare sila
E vinovat ca mai iubeste
E vinovat doar ca traieste
E vinovat ca nu are putere
E vinovat si atat, ca i se cere
E vinovat nu poate umbla
E vinovat ca nu face ceva
E vinovat ca nu mai poate
E vinovat de cele toate.
Voi stiti cine e Dumnezeu?
Voi stiti ce e in sufletul meu?
Voi stiti doar sa traiti o viata
Umblet nebun, zero barat la suprafata
Un stres continuu, fara ca sa stiti
Un stres in care ati uitat si sa iubiti
Voi sunteti doar o goana dupa bani
In care toate trec, ani dupa ani
Si va treziti la batranete
Cu suflet gol si minti razlete
Prieteni dragi, in ce lume traiti?
In care nu mai aveti timp sa mai ganditi?
In care nu mai stiti ce e iubirea?
Dar unde oare-i ocrotirea?
Ce oameni oare sunteti voi?
Oameni de gheata reci si goi?
Ce suflete aveti voi oare?
Suflete reci in care mai nimic nu doare?
Ati fost vreodata voi bolnavi in viata?
Sa stiti ca viata-i ca un fir de ata?
Ca astazi esti si maine doar ai fost
Si oare ce in viata are rost?
Doar lacrimi de la cei ce m-au iubit
Nimic, nimic din ce eu am trait si suferit
Poate asa ar fi mult mai cinstit
Caci pe cei dragi eu mult i-am chinuit
O! dragii mei, suflete dragi doar mie
Sunt goale, inima pustie
Sunt seci de atata suferinta
Si de prea multa daruinta
Ei nu mai cred decat in Dumnezeu
Doar ei au dus-o tare greu
Noi suntem cei ce supravietuiesc
Noi suntem cei ce mai traiesc
Noi suntem cei ce va iubesc
In lumea voastra fara viata
In lumea asta ca de gheata
In lumea voastra fara de suflare
In lumea voastra fara alinare
In lumea voastra plina de pustie
In lumea voastra ce n-as vrea sa fie
Eu mor si nu mi-e foarte greu
Acolo sus e si sufletul meu
Si o sa scap de saracie
Si de a oamenilor grea mandrie
Acolo o sa am ce sa mananc
Nu voi mai plange ca un prunc
Acolo nu ai trebuinta
Deloc de bani ci doar atat, doar de credinta
Acolo vreau sa merg si eu
Ci nu aici cu voi caci mi-este foarte greu
Nu mai exista dragoste in lume
Ci VIP-uri cu chipuri nebune
Si voi iubitii mei sa pretuiti
Sa pretuiti doar ca traiti
Sa pretuiti ca aveti sanatate
Si doar asa le vei avea pe toate
Va voi iubi chiar daca voi ma ignorati
Va voi iubi chiar daca ma abandonati
Va voi iubi cu a mea puere
Va voi iubi cu bune si cu rele
Si daca Domnul ca dori sa mai traiesc
Atunci puterea mea e sa iubesc
Si pana inchid ochii o sa multujmesc
Suflete bune ce m-ati ajutat
Suflete care inca sunt si inimi care inca bat
Din suflet eu va multumesc
Si tare mult va pretuiesc
“Eu astazi voi fi cel crucificat
Pentru al vostru grav pacat”.
Unde dispar prieteniile?
28 May 2011 3 Comments
in Uncategorized
Am avut parte de relatii de prietenie de invidiat.Am gasit oameni pe care sa ii iubesc, care sa ma iubeasca si care sa imi fie alaturi,sa-mi faca viata mai placuta si mai usoara…Asa ceva intalnesti rar iar mie pana la 26 de ani mi s-a intamplat de 3 ori…In prezent am foarte multi prieteni,insa niciunul din cei 3 oameni speciali de care vorbeam nu imi este alaturi. Cu unul mai vorbesc din cand in cand, dar nu mai e nimic din ce a fost, cu ea nu mai vorbesc deloc de niste ani(aici ar putea exista un motiv, am gresit amandoua si n-am avut capacitatea de a ne ierta la timp) iar cu el,cel de-al treilea am aproape un an de cand nu-l mai am. Ma voi rezuma la ultima relatie de prietenie disparuta in neant…Petreceam ore intregi vorbind si timpul parea prea putin,iar azi m-am obisnuit sa treaca si cate o luna fara ca macar sa ma gandesc o data la el…Azi mi-a amintit facebook-ul ca e ziua lui, mi-a spus asta un site cand el era cel mai bun prieten al meu si cand acum doi ani ma gandeam cate o luna ce surpriza sa ii fac de ziua lui, iar el imi spunea ca e fericit sa fim noi doi ca de obicei acasa(la cotet) la o prietena disparuta si ea si sa vorbim…Strangeam prieteni disparuti si mergeam dupa el unde avea concerte sa-l aud cantand pentru a 10-ea oara aceleasi piese …si totusi il aplaudam sincer…Apoi eu m-am indragostit si timpul meu pentru el nu mai era acelasi, s-a imprietenit cu iubitul meu si am inceput sa fim iar impreuna la fel de mult timp…apoi s-a indragostit el si timpul nostru a disparut subit,eu nu am reusit sa ma imprietenesc cu iubita lui … poate e vina mea,poate e vina lui ca n-a pastrat si-un pic de timp pentru noi…M-am intalnit acum cateva luni cu el si-a cerut scuze desi il iertasem de mult pentru absenta…trebuia sa stam de vorba 5 minute caci el n-avea timp si totusi nu stiu cum a trecut ora… ne-am adus aminte cum trece timpul si ne-am adus aminte ca pe el il asteapta ea, ca pe mine ma asteapta el si a plecat…mi-am adus aminte cat de mult imi lipseste. Azi m-am rezumat la a ii transmite “La multi ani” doar in mediul virtual si azi ma intreb unde au disparut oamenii din poze?
Blog Nou! www.dezbaterimondene.blogspot.ro
08 Apr 2011 2 Comments
in Uncategorized Tags: Bianca, blog, Dezbateri Mondene, Dezbateri mondene blog, filmulet tudy, Oana, Pepe, Simona Sensual., Tudy, vedete
Pentru altfel de subiecte, mai exact pentru cele mondene am creat un nou blog! Am observat ca publicul a dezbatut primul meu subiect monden, cel cu Pepe si Oana si pentru ca acest blog vreau sa ramana dedicat in continuare trairilor si sentimentelor mele, am deschis Dezbateri Mondene , www.dezbaterimondene.blogspot.ro. Va astept cu drag sa comentam si pe seama altor vedetute de Romania
!
Scrisoare catre Pepe , cu sau fara Oana Zavoranu!
23 Mar 2011 40 Comments
in Uncategorized Tags: Film Oana, Insarcinata, Oana zavoranu, Pepe, scandal, Tudy
Cei ce ma citesc stiu ca nu am obiceiul de a scrie de scandaluri si cu atat mai putin despre scandaluri mediatice…este pentru prima oara cand scriu, sau ma adresez unui personaj monden. Despartirea celor doi, nu m-ar fi motivat sa o fac, insa afirmatiile ulterioare m-au convis ca si mondenitatile ating puncte sensibile si de dezbatut! De ce ii scriu lui Pepe si nu amandurora? Oana nu m-a socat cu nimic, era de asteptat sa fie la fel de vulgara sau poate un pic mai mult decat pana acum. E furioasa si trista si pare a cunoaste doar o modalitate de a scapa de starile acestea. Se minte pe ea ca Pepe nu e bun, n-a fost bun si nu are dupa ce plange…cu siguranta o doare, dar cineva a invatat-o gresit spunandu-i ca trebuie sa fie puternica si de neclintit mereu…asa ca in fata camerelor, in fata microfonului, Oana trebuie sa joace teatru, trebuie sa pozeze in femeia pe care ea are impresia ca o vrea publicul…e pacat de inteligenta ei, insa sufletul nu-ntreaba mintea… Sa revin la Pepe, barbatul din poveste. Acesta a declarat ca detine niste filmulete cu Oana si un alt barbat, pe care, la cererea publicului le va da presei! Publicul nu o cunoaste pe Oana, publicul este avid de rautate si curiozitate, publicul nu a dormit cu Oana si publicul nu a iubit-o ani de zile pe Oana asa cum a facut-o Pepe…publicul va spune da, vrem filmuletele. In cazul in care acestea chiar exista, il intreb pe Pepe ce a simtit cand le-a vazut? A durut? Atunci de ce alege sa ii raneasca si pe altii pe care nu-i cunoaste? Oana se va indragosti din nou candva si cineva o va iubi…iar cel ce o va iubi va simti durerea gestului lui Pepe de acum…va urmari imaginile si va suferi…caci chiar daca si-ar imagina ca Oana a fost si a altora candva, niciodata imaginatia nu-l va lovi la fel de tare ca realitatea din fata ochilor, ca ipostazele filmate cu iubita lui si un alt barbat. O spun din proprie experienta, iar unii dintre voi stiti asta! Iubirea consumata intre doua persoane ar trebui sa fie doar a lor, miscarile Oanei din anumite ipostaze ar trebui sa le cunoasca doar cei ce au ocazia nu si cei carora le da ocazia Pepe intr-un acces de nebarbatie. Milioanele de oameni ce ar rade, s-ar masturba, ar plange sau Dumnezeu stie ce ar mai face n-ar trebui sa o vada pe Oana niciodata astfel…nu au dreptul si nici Pepe nu are dreptul de a le da dreptul acesta! Un barbat trebuie sa protejeze o femeie indiferent de cum se termina povestea lor, indiferent de frustrarile de moment ce-l imping la gesturi urate…Pepe incepe sa renunte la barbatia lui printr-o razbunare infantila cu repercusiuni de oameni mari…Pepe a iubit-o, Oana l-a iubit pe Pepe iar scandalul acesta pe posturi de televiziune concurente este umilirea si anihilarea iubirii ce i-a legat! Indiferent de motivele ce i-au adus din nou in centrul atentiei mediatice, acesti oameni ar trebui sa fie constienti ca distrug mitul iubirii, dau un exemplu prost si incurajeaza si alti avizi de publicitate sa faca la fel! Nu sunt in masura sa ofer un sfat, insa pot sa-l rog pe Pepe sa nu dea publicitatii imagini cu repercusiuni eterne…un film nu dispare, te bantuie toata viata, viitorul tau sot il va vedea, copilul tau, nepotul tau, vecinii tai si milioane de straini ce nu-ti cunosc nici numele, dar trupul ti-l stiu pe dinafara! Fii barbat Pepe si las-o pe Oana sa fie femeia de care te-ai indragostit in continuare!
Concurs!!!
18 Mar 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
Buna, blogul meu a intrat in randul lumii si si-a facut pagina de facebook! Ca si piatra de temelie, isi incepe viata in reteaua sociala printr-un concurs. Intra pe http://www.facebook.com/#!/pages/Lolrelai/160504070670196 da-i un like si :
1.Uploadeaza o imagine care consideri ca reprezinta cel mai bine iubirea si cu cat gasesti cat mai multi oameni care sa fie de acord cu tine printr-un like, cu atat sansele tale sunt mai mari! 2. Scrie cel mai frumos citat despre iubire(care sa iti apartina) si aduna cat mai multe like-uri.3 Uploadeaza cea mai frumoasa melodie de dragoste si aduna voturi!
Premiile constau in 3 vouchere de consumatie, fiecare in valoare de 200 Ron in cafeneaua Pillow!
Voucherele vor ajunge la: cea mai votata imagine,cel mai votat citat si cea mai votata melodie! Succes!
Tu poti schimba destinul meu!
27 Feb 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
Buna! Eu sunt Giulia, am 2 ani si trei luni si zambetul meu topeste inimi. Sunt sigura ca vrei sa ma vezi zambind, stiu asta dupa cum se lumineaza ai mei la fata atunci cand le zambesc! Din pacate le zambesc rar, pentru ca eu, uneori nu stiu cine sunt ei…uneori ma uit la mama sau la tata si nu stiu ca imi sunt parinti. Stiu ca ma striga des, dar in cele mai multe momente nu ii aud, sunt prinsa adanc intr-o lumea a mea, o lume pe care nu am cerut-o si nu o vreau, dar ea ma tine captiva. As vrea sa traiesc in lumea ta, in cea in care cei de varsta mea se joaca intre ei si se bucura cand isi vad parintii, in cea in care mama nu plange si tata e mandru de mine. Nu stiu din ce motiv, m-am nascut bolnava, am autism, o boala pe care nici cei mari nu o inteleg, dar pe care eu sunt condamnata sa o traiesc. De cand au aflat, mami si tati sunt tristi mereu caci dupa calculele lor de adulti, e mult prea scump pentru ei sa imi deschida usa spre lumea in care visez sa traiesc! Costa enorm ca eu sa traiesc ceea ce tu ignori zi de zi…pe mine ma costa sa pot alerga intr-o zi dupa o pisica, ma costa sa aud din gura mamei: Giulia, te iubesc! Dar pentru ca ai mei cred in bunatatea oamenilor si pentru ca eu stiu ca merit o sansa sa ajung ca tine, mi-au deschis niste conturi, ca tu sa ma poti ajuta.
De ziua indragostitilor…pentru cei indragostiti de viata! SPUNE NU DROGURILOR!!!
14 Feb 2011 Leave a Comment
in Uncategorized
De ceva timp incoace simt o durere seaca si constanta, o problema ce ma apasa si ma chinuie caci nu-i gasesc o solutie viabila! Imi imaginez de multe ori ce as face daca as avea puteri paranormale, cum as schimba lumea si in imaginatia mea sunt toate atat de simple…apoi realitatea ma loveste iar…mai vad un prieten sau mai bine zis umbra unui prieten distrus de droguri… Ma gandesc apoi ce as putea face realmente si-mi dau seama ca-mi lipseste puterea de a face si ca unii o au si nu fac. Oare cei ce pot schimba ceva, nu simt problema mea? Cei ce pot interzice legal aceste substante, nu au copii? Copiii lor, nu au prieteni? In jurul lor oamenii sunt invincibili, sau mor ca si oamenii din jurul meu? As da foc acestor magazine, mi-as strange cativa cunoscuti si as distruge in masa criminalii tinerilor…si maine s-ar deschide iar, dar eu as fi dupa gratii si n-as avea cum sa le-nchid. Realitatea nu-mi da nicio sansa, pot doar sa scriu plangandu-ma ca nu pot face mai mult! Acum 3 ani, la usa apartamentului meu a murit un tanar de supradoza…nu-l cunosteam, mi-au spus cei de la politie ca are o fetita de 5 ani si o sotie drogata de asemnea…i-am aprins o lumanare si atat…pentru el nu se mai putea face nimic, pe sotia lui probabil o va intalni curand…dar fetita? Copilul ala de 5 anisori ce vina are? E vinovata ca s-a nascut in tara unde legea incurajeaza moartea parintilor ei!!! Acum un an, am reintalnit un vechi prieten, un baiat deosebit, dintr-o familie deosebita, inzestrat cu o inteligenta nativa , actualmente drogat si atat! Am incercat sa ii vorbesc sa il conving ca nu e bine…era prea tarziu , tara deja il convinsese ca legal nu poate fi rau!!! Tot acum un an am mai pierdut un prieten, iar de doi ani incoace, mama vine acasa si imi povesteste cum cate un elev din scoala ei(e invatatoare, clasele 1-4) e internat la dezeintoxicare. LA 13 ANI!!! Vede pe coridoare mame disperate la randul lor, ce-si pazesc copiii in pauze cand merg la toaleta! Vad oameni socati si ingroziti de amploarea pe care au luat-o drogurile dar sunt oameni ca si mine, fara puterea de a schimba ceva…ceilalti oameni nu aud, nu vad, n-au colturi de strada…in palatele lor, oamenii nu mor!
Un tanar si-a injunghiat iubita de 25 de ori, pentru ca vocile i-au spus s-o faca…o tanara a fost ucisa pe strada caci cineva a confundat-o cu satana, un batran a fost ucis de propriul sau nepot pentru ca banii lui reprezentau o noua portie de vise, o fetita a fost ucisa de fratele sau….cateva sute de tineri au murit, cateva mii sunt internati, cateva milioane sunt in pericol, iar lista poate continua la nesfarsit!
Te rog pe tine, cel ce ma citesti, iubeste viata! Spune NU drogurilor! Ajuta-ma, ajuta-te, ajuta-i…sa traiasca!
Punct si de la capat!
01 Jan 2011 8 Comments
in Uncategorized
S-a dus si 2010 a inceput 2011…Am mancat 9 boabe de struguri la miezul noptii,mi-m pus dorinte in timp ce priveam artificiile, aveam biserica in dreapta, solzii de peste in mana stanga si pe el alaturi….se anunta un inceput de an bun. Cred in superstitii, cred ca prima zi a anului e un fel de rezumat al anului ce urmeaza, asa ca inca din nopate mi-am promis cateva lucruri pentru prima zi : Nu voi plange orice s-ar intampla, nu ma voi certa cu nimeni, nu voi face niciun compromis, ma voi plimba, voi urmari un film, voi bea un latte, ma voi intalni cu o prietena si voi face planuri de viitor!!! Pana la ora asta le-am indeplinit pe toate, noaptea m-am plimbat cu masina ducand si luand de acasa niste prietene, apoi ducand-ul pe Andrei acasa…asta m-a surpins si pe mine un pic, il duc acasa, nu mergem acasa…dar cum imi propusesem sa nu ma cert, am facut intocmai. Am ajuns acasa am dormit , m-am trezit si am mancat,am vazut un film(singura), am mai dormit un pic, apoi m-au sunat verisoarele mele sa iesim la o cafea…pe drum m-a anuntat si Andrei telefonic ca vrea sa ne despartim…mi-am promis ca nu voi plange, asa ca mi-am baut cafeaua linistita ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat…nici macar nu am vorbit cu fetele despre asta. M-am intors acasa si ai mei se certau(ca de obicei) au vrut sa ma implice sa impart dreptatea intre ei dar am refuzat cu vehementa, am zis doar ca nu ma cert cu nimeni…m-a intrebat tata de Andrei, cand vine…i-am spus ca nu stiu si atat. M-am apucat sa ma joc pe facebook, mi-am batut recordul si m-am potolit. M-au mai intrebat cativa prieteni ce facem, le-am zis ca bine unora, altora ca ne-am despartit, dar n-am aprofundat subiectul cu nimeni…acum sunt la partea cu planurile de viitor…incep anul parasita(sau mai bine zis singura)…deci planurile sunt doar pentru mine. Nu le spun cu voce tare si nici in scris le am bine organizate in creieras…mai am doar 4 ore jumatate in care sa ma abtin sa plang, apoi voi plange si voi pune punct ca sa o iau de la capat. Va doresc voua, celor ce ati avut rabdarea de a ma citi mereu, un an nou exact cum mi-l doresc mie…un an an in care sa fiti puternici si nimic sa nu va darame, un an in care linistea sa va fie alaturi, in care sa fiti inconjurati de iubire si sa daruiti iubire, in care sa il aveti pe Dumnezeu aproape… Acum pun punct, un singur punct.
Cand nu-l mai iubesti…
07 Dec 2010 26 Comments
in Uncategorized Tags: femeie, iubire, nu-l mai iubesc, speranta, sufar
Oare nu-l mai iubesc? Chiar acum in prag de sarbatori m-am gasit sa-mi treaca? Parca l-as mai iubi un pic daca ma gandesc la Craciun de una singura…si parca mi-ar trece iubirea cand ma gandesc la Craciun cu el…E problematica situatia, am tot intalnit-o pe parcursul relatiei noastre si am pastrat-o ascunsa in mine, in tacere…ma temeam sa o spun cu voce tare sau sa o scriu…ar fi devenit reala,as fi constientizat-o si m-ar fi inspaimantat. In plus, daca nu-l mai iubesc azi si maine il iubesc iar? O sa par neserioasa…lumea si implicit el nu o sa ma mai ia in seama, iar cand pieirea dragostei va fi reala,nimeni nu-mi va fi alaturi sa-mi usureze existenta intr-o obisnuinta de care brusc nu mai am parte… Eu, ca multe alte femei(sper, caci altfel nu-mi explic de ce eu) atunci cand iubesc, ma dedic total relatiei, consum la maxim iubirea, iar din el imi fac un mod de viata…toate momentele de singuratate a mea cu mine i le atribui brusc lui…nu ma mai plimb singura, o fac cu el, nu mai citesc singura, ne uitam impreuna la tv, nu mai mananc singura, luam masa amandoi si asa mai departe…dupa ani de ”amandoi” realizez ca nu-l mai iubesc, dar obisnuinta de de toate in doi care brusc s-ar rezuma la unu…e infioratoare, cumplita, terifianta…iti lasa impresia ca niciodata nu ai dormit singura si ca va fi extrem de greu sa incepi de acum…Incep intrebarile: Oare chiar nu-l mai iubesc? Oare chiar vreau sa fiu fara el? Si ce fac fara el? O sa fie mai bine? O sa fie greu? Nu cumva il iubesc si atitudinea lui recenta ma induce in eroare? Daca se va comporta cum imi doresc, il voi iubi iar? Sa fim seriosi, nu s-a comportat pana acum cum iti doresti, ba mai mult se indeprateaza tot mai mult de ceea ce iti doresti si mai e si obisnuit sa ierti si sa te obisnuiesti la randul tau cu asta…deci nimic nu se va schimba pe o durata lunga…Offf…Parca atunci cand te-a injurat pentru prima oara nu te-a deranjat la fel de tare ca acum, desi de atunci a mai facut-o de cateva zeci de ori…si nici atunci cand ti-a refuzat prima doleanta justificata nu te-ai enervat ca acum… A fost Mos Nicolae si n-ai primit nici macar un breloc din ala ieftin? Acum un an te multumea un ”te iubesc”…la anul (daca mai exista la anul in formula asta)…cand va veni cu mana goala, deja il vei uri…Vine Craciunul…teama de singuratate te “convinge” ca-l iubesti, dar amintirea Craciunului de anul trecut sau a Pastelui de anul asta plus alte sute de mici amintiri inca te roaga sa opresti tortura…sa admiti ca esti nefericita, ca si cu el si fara el esti tot singura de Craciun…ca el ia masa in familie, in familia in care tu nu ai loc, ca el ia lumina de Paste de la aceeasi Biserica de unde iei si tu si totusi stati separati, ca singurele 2 cadouri din cei aproape 2 ani le-ai smuls cu forta, ca te-ai imbatat cu apa rece si ca nu esti fericita si ca asa nici nu vei fi curand…Toate amintirile astea te implora sa te intorci la titlu si sa ti-l asumi…sa nu-ti mai gasesti scuze gasindu-i scuze…sa fii omul ala mare la care tot visezi de mica, sa ai curajul sa iei decizii pentru tine, sa recunosti ca s-a ajuns aici numai din vina ta…ca speranta te-a pacalit din nou…





Recent Comments