allScrisoare catre un orb

 

« Iubind am putut darui lumina intunericului,asa ca prietene iubeste si aceasta scrisoare nu-si va mai avea rostul ! »

Lolrelai

Imi cer scuze ca am intarziat cu aceasta scrisoare,dar ceea ce mi-ai cerut sa iti scriu m-a luat prin surprindere.Stiu ca pare absurd ; mi-ai cerut sa iti descriu ceea ce eu pot vedea si tu nu…dar nu este atat de simplu, nestiind ce inseamna sa nu vezi.Poate ochii mei nu dau importanta lucrurilor pe care le vad zilnic,iar acestea pentru tine pot insemna mult.
Voi incerca sa iti descriu ceea ce ochii mei vad,ceea ce sufletul meu simte si poate ceea ce cunosc cel mai bine…chipul persoanei iubite ! In acest mod sigur nu voi omite nimic,vei intelege tot,pentru ca si tu ai iubit chair daca ai facut-o in intuneric.
Incercand sa te fac sa te simti putin mai bine, iti aduc aminte, ca mereu chipul persoanei iubite este cel mai frumos in intuneric, atunci cand doar mainile tale ii vad fata, cand doar tu ii desenezi formele.
Nu conteaza ca nu o vezi,esentialul este ca o simti si stii ca este frumoasa.Si eu sunt oarba, caci imi vad iubitul cum nu-l mai vede nimeni,il vad cel mai frumos,dar restul lumii nu o face.Deci intre mine si lume, cineva vede gresit…iubirea e oarba si eu iubesc.
Iubeste si vei vedea tot ! Ochii iubitei te vor face sa vezi ceea ce altii, desi au lumina ochilor de o viata, nu au vazut nicioadata.
Sa fiu mai explicita.Il vad zilnic, dar nu pe el, ci ceea ce imaginea lui imi ofera.Ii vad ochii si ma pierd in adancimea lor, ii vad buzele si imi este greu sa accept ca Raiul e atat de aproape. Il mangai, si simt nevoia sa o fac cu ochii inchisi, tocmai pentru a fi sigura ca nu pierd nimic, ca e doar el si eu,si ca ochii mei nu se vor rataci o secunda pe perna pe care el e asezat.
Prin el vad ingeri, fara el vad blocuri si masini. Prin el vad locuri despre care nici nu stiu daca exista, vad o lume noa in care, desi de cele mai multe ori e intuneric, nu conteaza caci in « intunericul » acela suntem doi.
Imaginea nu are importanta, atat timp cat sufletul tau vede ceea ce ochii nu percep.
De ce ti-as descrie eu tie ceva, cand tu poti vedea mai multe decat mine ? Tu ai o lume a ta, pe care nu o cunoaste nimeni, eu traiesc intr-o lume a tuturor pe care toti o stiu.
Mie imi este impus sa accept ca o parte din copac verde si cu forma ovala zimtata, se numeste frunza.Tu poti vedea o frunza rotunda si rosie.
Tu esti liber sa vezi persoana iubita exact cum o vrei,ti-o creezi ideala,eu o vad asa cum a fost creata.
Tie ochii nu iti permit nimic, mie lumea nu imi permite mai mult !
Tu nu poti fi criticat daca spui ca cerul e roz,e dreptul tau, caci nu il vezi.Eu in schimb, voi primi zeci de remarci de genul : » - E albastru ! Nu vezi, e albastru ?! »
Asa ca bucura-te de tot ceea ce poti vedea si nu regreta nimic din ceea ce nu vezi.
Nu merita !

 

 

 

 

 

Despre greseli…

Greselile pot fi mici sau mari. Nu exista greseli asa si asa. Se mai pot imparti in categoriile de iertat si de neiertat, dar acestea sunt categorii personalizate, si difera in functie de standardele fiecarei persoane. Observ insa o singura asemanare, aceea ca orice om ce se hotaraste sa iti incadreze greseala la “de iertat”, iti precizeaza cu certitudine ca altul in locul sau te-ar fi catalogat ca “de neiertat”, insa nici unul care decide sa nu te ierte , nu precizeaza ca altcineva poate te-ar ierta. Ciudat…deci drept urmare, mai toate greselile sunt de neiertat…

Acum ajungem la cea mai trista parte. Ce faci cand gresesti si nimeni nu te iarta? Mari filozofi au admis ca “a gresi e omeneste”, dar nici unul din acesti oameni destepti, nu a precizat ce trebuie facut dupa ce o comiti”omeneste”. Gresesti fata de un om si toti ceilalti oameni din jurul tau, carora le erai aproape inainte de greseala, decid sa nu te ierte.

Incerci sa repari greseala, dar incercarea e in zadar, caci un lucru odata facut, facut ramane. Nu e ca si cand ai vopsi nuanta gresita un pererte si apoi dai alt strat cu cea potrivita, si totul e ok. In cazul de fata, nici o vopsea nu iti schimba nuanta obtinuta in urma greselii.

Ramai singur, reflectezi, realizezi a mia oara ca da, chiar ai gresit, regreti, suferi, le simti lipsa tuturor, apoi te razvratesti intrebandu-te cum toate cele bune facute, adunate, sunt umbrite de un singur gest? Apoi liniste…te ierti pe tine, dar nu-i ierti pe ei, pe cei ce te-au dezamagit, pe cei de la acre asteptai indurare, in timp ce ei abia asteptau sa gresesti.

O vei lua de la capat intr-un final, vei cunoaste oameni noi, vei avea grija sa nu mai gresesti, dar totul va fi altfel de data asta. Gustul amar al ultimelor prietenii spulberate cu vorbe mari si probleme de etica, gustul superioritatii altora in fata slabiciunii tale de momente, gustul ramane,,,si in fiecare nou potential prieten, privesti cu teama si mutra ultimului dusman.

Gresind cunosti oamenii mai bine… si totusi e atat de gresit sa gresesti!!!

Orgolii nejustificate. Despre cum lovim un om pe care il vedem prima oara…

Am tot mers la meciurle echpei favorite, atmosfera e de vis, galeria face minuni chiar si in sufletul celor ce calca prima oara pe stadion si nu are sens sa vorbesc despre ce simti cand clubul pleaca victorios. Imi place asta, e o senzatie de nedescris pe care nu o regasesc nicaieri si cu toate astea ceva ma retine sa calc in continuare in Stefan cel Mare, mi-e dor de PCH dar prefer sa ma lipsesc, de teama. Stiu ca orice lucru bun are si efecte negative, dar nu mi se pare normal sa merg pe stadion pentru a-mi sustine echipa si sa risc sa fie ultima oara cand mai merg undeva. Imi este teama ca voi fi lovita, imi este teama ca nu trebuie sa fac nimic pentru a nu ma mai ridica de jos intr-un schimb de pumni intre oameni care nu se cunosc dar se urasc.
Sunt femeie si prin asta poate veti gasi raspunsul ce il merit, nu intelege pentru ca nu e barbat, pentru ca nu are asta in sange, dar tind sa cred ca si ca femeie si ca barbat si chiar si ca animal tot nu are o logica sa lovesc un om care nu are aceleasi gusturi ca si mine. Eu tin cu Dinamo, el tine cu Steaua si asta ne face sa ne batem ca si cand am castiga ceva, ca si cand intr-un final ne vom schimba parerile si vom incepe sa apreciem rivala noastra pentru ca al ei suporter a avut pumnul mai puternic. As fi vrut sa vad meciul Rapid - Dinamo din Giulesti, chiar as fi vrut dar nu se poate, nu se poate pentru ca a fost inainte Steaua - Dinamo si acum nu mai am voie, adica nu pot vedea doua meciuri consecutive pentru ca au avut altii grija sa nu le vad.Ar trebui mentinoat ca oricum nu l-as fi vazut nici daca s-ar fi jucat cu spectatori. De ce? Simplu: Iubitul meu, caine de asemenea nu imi da voie in giulesti. E periculos acolo! Asa spune. Deci el pleaca cu premiza ca sansele de a se intoarce lovit sunt foarte mari. Il cred, caci la ultimul meci in Giulesti si-a luat-o si nu vrea sa o patesc si eu!
Intrebarea totusi ramane, de ce trebuie sa existe riscul asta? De ce nu ne putem bucura de un meci, de ce nu pot purta o sapca cu Dianamo in mijloacele de transport in comun, de ce nu pot avea un ton de apel al echipei favorite, de ce nu pot afirma cu cine tin fara sa risc sa fiu injurata in cel mai frumos caz?
Pentru ce sa ma bat cu cel pe care il pot ignora? De ce sa arunc cu scaune in stadion ca apoi sa vina jandarmnii si sa arunce cu bastoanele in capul meu? De ce sa creez panica cand pot sa nu o fac? As vrea o logica in actinuile celor ce gonesc cati mai multi suporteri spre fotolii si nu in galerii?

De ce sunt oamenii rai?

Ma uit la mine si observ clar o doza de rautate, fara de care viata mea ar fi cu siguranta una mai linistita. Ma privesc in momentele de criza(adica atunci cand cineva ma enerveaza, pe buna dreptate sau nu, nu conteaza, faptul ca ma enerveaza e suficient ca sa ma crizez) si vad cum caut cu toata rasuflarea mea o metoda de a il face sa sufere pe adversar. Poate e o chestie normala sa cauti razbunarea, poate ai motive sa nu taci ca prostu in fata ofenselor, dar ceea ce nu mi se mai pare normal este sa cauti sa lovesti in celalat ca intr-un dusman chiar daca el se numeste “iubitul tau”, “mama ta”, “prietena ta cea mai buna” etc. Eu una pot spune ca pe acesti oameni ii ranesc mult mai usor, e mult mai simplu, ii cunosc bine si stiu ce ii doare, asa ca atunci cand am impresia ca am motive ma leg de tot ce inseamna sensibil la ei. Nu numai eu fac asta, suntem multi noi cei ce facem asta, ni se zice oameni. Ma cert cu iubitul de exemplu, stiu ca il doare daca ii spun un anumit lucru, il spun, vad cum il doare si ma incearca o senzatie stranie de satisfactie, el la randul lui stie ce ma doare, asa ca loveste si el cat poate, intr-un final unul din noi loveste mai tare. Limita loviturilor creste cu fiecare cearta, limita suportabilitatii se mareste tinand cont ca dupa ultima cearta inca sunteti impreuna, asa ca la noua cearta cautam lovituri mai dure. Pe mine una, ma doare a doua zi ceea ce am zis, imi pare rau ca am facut-o , ma doare si mai tare cand il strang in brate si ii spun te iubesc, caci nu uit ca acum doua zile nu stiam cum sa il nimicesc cu iubirea mea. Imi propun sa nu mai fac lucrul asta, sa las de la mine tot pentru binele meu, tot pentru a nu ma mai simti cum ma simt dupa, si totusi acea stranie satisfactie rautacioasa este mai importanta. De ce? Nu stiu.

Cand vine vorba de mama , lucrurile stau si mai simplu. Stiu clar ca orice as face si orice as zice, ramane tot mama. Nu ma poate parasi, ma iubeste neconditionat, asa ca eu profit la maxim de situatie. Aici limita este foarte departe si oricum e oarecum invizibila. Mama va fi acolo chiar daca sunt rea sau buna. E mai simplu sa fiu rea, asa ca aleg calea usoara. Ma doare si in cazul asta ce fac,am momente ca momentul asta in care scriu si regret, dar momentele sunt momente si trec repede in general. Sunt rea, si cunosc oameni rai, vreau sa nu mai fiu rea si cunosc oameni care vor sa nu mai fie rai. Care e concluzia? De ce sunt totusi oamenii rai daca nu vor sa fie rai? Cred ca raspunsul e mult mai simplu decat toata povestea indrugata de mine aici. Oamenii sunt rai, pentru ca le face o placere deosebita sa fie rai, e placut sa vezi ca detii puterea de a starni si alte lacrimi decat ale tale, e placut sa vezi ca esti mai rau decat cel ce a fost rau cu tine si e placut sa fii tu cel ce are ultimul cuvant.

Linistea devine un lux

Ne trezim dimineata si constientizam fara nici un strop de fericire ca tocmai incepe o noua zi. O zi in care vom pleca la munca, ne vom enerva, ne vom intoarce acasa, ne vom enerva, vom face doua-trei cumparaturi unde ne vom enerva iar, dupa care vom manca si vom adormi nervosi.

Ne urcam in tramvaiul pe care cu siguranta daca nu alergam nu il prindeam si daca nu il prindeam intarziam. Vom asculta pensionarii tristi care se plang si se indreapta spre piata pentru a nu cumpara nimic, ci doar pentru a se amagi ca tot nu au scazut preturile, ba mai mult, iar au crescut.Vom auzi vatmanul cum injura deoarece in mod cert traficul va fi infernal si ne vom lovi cel putin o data de cel de langa noi inainte de a cobori.

Vom ajunge la munca, unde numai ideea de munca ne enerveaza, asa ca ce sa mai vorbim de seful nedrept si morocanos si de salariul de-a dreptul batjocoritor.

Ne vom intoarce spre casa tot cu tramvaiul in care povestea de dimineata se repeta, numai ca acum suntem mai obositi si mai stresati, deci riscul de a ne certa cu cei ce se imping in noi pentru a cobori , creste.

Ajungem acasa, unde speram sa gasim un pic de liniste. Ne revenim repede caci nici partenerul de viata nu a avut o zi tocmai reusita. Luam decizia de a iesi pentru a cumpara o sticla de ceva si vesnicul pachet de tigari care se termina mereu in cele mai proaste momente.

Observam vanzatoarea cum ne priveste cu dispret pentru ca luam pana si ultima mie de lei de pe tejghea si apoi ne intoarcem spre casa.Sotia, este iar nervoasa, nu a inteles nici pana acum de ce dai banii pe prostiile alea care iti distrug viata. Ne enervam, mancam si constientizam ca cea mai buna solutie e somnul, poate Doamne Ajuta visam ceva frumos si beneficiem de cateva ore de liniste in care suntem altcineva, in care ea intelege ca nu tigarile iti distrug viata ci viata iti distruge tigarile,le toaca pur si simplu.Poate visam ca lumea e mai calma, mai buna si mai optimista, ca seful cel rau ne lauda, ca salariul creste, ca preturile scad, ca sotul/sotia inca ne iubesc.

Poate visam ceva frumos, dar frumos Doamne, caci chiar avem nevoie pentru ca maine e o noua zi si maine o luam de la capat….

Te-am privit plecand…

Ma uitam cum trupul tau se indeparteaza cu fiecare pas de al meu. Te priveam si ma intrebam daca exista imagine mai trista de atat, mai trist decat sa vezi iubirea parasind iubirea.

Am sperat ca asta va fi tot, ca va durea atunci si apoi va trece, caci timpul vindeca ranile, dar nu,cu fiecare secunda trecuta fara tine totul devine mai greu si mai gol.

Asternuturile urla dupa corpul tau, usa se deschide mai greu cand stie ca tu nu o vei mai deschide vreodata, iar covorul si prosopul vorbesc intre ei sa plece in cautarea ta. Realizezi? Cel ce il calcai in picioare zilnic vrea sa isi faca bagajele si sa se astearna la picioarele tale iar!!! Nimic nu mai e la fel, intreaga casa te plange, iar masa din bucatarie refuza alte coate pe ea, le reneaga chiar si pe ale mele…Iubitule, daca ele, daca obiectele nu mai pot exista fara tine, eu ce sa fac…eu tac…si mor.

Mor de foame, mor de sete, si mor de somn. Mi-e foame de tine, mi-e sete de sarutul tau, mi-e pofta de ochii tai, ma chinuie lipsa bratelor tale.

Intoarce-te iubite, caci mi-e somn de visele cu tine si mi-e timpanul surd, fara vocea ta strigandu-ma :”iubito“!

Blat vs. Blat PAC PAC

Pac pac…milioanele, pac pac primele, pac pac motivatia adversarilor, pac pac, bricheta, pac pac masa verde, pac pac declaratii si brusc pac pac back, orgoliu si primele emotii odata cu pierderea meciului in Stefan cel Mare.

Dupa ce am urmarit o serie de blaturi, si am banuit ca inclusiv din rivalii de o viata banii lui Gigi vor face buni prieteni, ramanem placut surprinsi sa realizam ca, totusi nu-i dracu atat de negru si ca Gigi nu a avut suficienti bani sa cumpere si meciul din groapa.

Dupa acest esec al echipei, totul urma sa se decida azi, in ultima etapa a campionatului…si cum era de asteptat, nu am avut emotii la meciul Stelei, dar urma si replica CFR, la tot ce patimise in ultimele etape si iata ca i-a venit randul…finala lor s-a jucat in Cluj, intre 2 echipe din Cluj, ale caroror suporteri se urasc, dar doar atat. Acum sinceri sa fim, cat ti-ai uri rivala, parca tot stii in sinea ta ca orasului tau natal, i-ar sta bine cu niste vizitatori straini si cu niste bani in plus…si atunci ca primar, ca cetatean si chiar ca jucator, te intrebi …sa vina Champions League la Cluj sau sa nu vina? Cand ai de raspuns la o intrebare retorica, nu poti raspunde decat cu raspunsul retoric!

Gigi priveste trist cum blatul de la Cluj face PAC PAC pe toate blaturile sale anterioare…