Ochi mari de copil mic…

O mare parte din copilarie mi-am petrecut-o la tara, iar una din cele mai mari bucrii ale mele, o constituia pe atunci, nucul din curtea bunicii.Ma cataram cat de sus puteam si ma uita Dumnezeu acolo(ore intregi) si totusi orele treceau fericite.Ma uitam la pasari, faceam forme din nori si era suficient pentru a numi ziua una fericita! Cascam ochii mari la orice…totul era fascinant si nu mai stiu daca ma suparam vreodata…stiu doar ca ma deranja ca uneori trebuia sa ma dau jos din nuc, ca tipa mamaia sa vin la masa.

Totul era simplu, fiecare zi era la fel si nucul era mereu acolo…nu mi se parea monoton ci frumos si atat. Am mai crescut putin si m-am imprietenit si cu Argesul(trecea prin spatele casei si m-a salutat).Nu mi-am uitat nici primul prieten, dar cum nu puteam sa il iau cu mine, imi imparteam timpul la 2(pardon la 3…mai si mancam).

Apoi am crescut !!! Mi-am impartit timpul la 100 si in toate 100 nu era nici Argesul nici nucul.

Mai trec pe ma mamaia din cand in cand(inainte nu vroiam sa plec nicicand de acolo)si mai vad si nucul.Ma uit la el cu ochii mici de copil mare…si stiu ca el e la fel…doar eu sunt alta.

M-am suit o data si parea mai mic si in 5 minute deja vorbeam la telefon de plictiseala…am trecut pe la Arges si cu aceeasi ochi mici l-am vazut doar murdar. Nu mai pot fi copil…e clar…si mi-e un dor de ochii mei mari…

Fericirea mi-a fost mai aproape ca oricand atunci…era atat de simplu totul…era atat de bun si de colorat si de viu…si de copil…

De cate ori vad un nuc…ma incearca gustul copilariei…dar dispare atat de repede ………………..

Impresii gresite!

Ieri un prieten imi spunea ca e foarte amuzat de modul in care noi femeile”punem botul la vrajeala lor”! Nu i-am raspuns…nu vroiam sa ii stric bucuria

Pentru toti ce gandesc ca el as vrea totusi sa clarific un pic situatia.Nu punemm botu la nimic! Cand un individ vine si imi indruga o sumedenie de texte clasice, ma comport ca si cand le-as auzi pt prima oara…numai ca pana si la primul care mi le-a spus, am stiut ca e ceva putred acolo. Uneori parem sa picam in plasa, dar asta nu pentru ca el a venit cu un text genial si cu o vrajeala nemaiauzita ci pentru ca tipu chiar ne place si ca e mai avantajos sa parem ca am fost vrajite decat sa parem ca il vrem oricum….si astfel, uneori “ma dau pe spate” niste cuvinte despre care si un copil ar sti ca sunt false…

Deci nu, nu punem botu ci punem mintea la contributie si constatam ca e mai bine sa ne credeti gasculite decat tarfulite

I lost myself…

Mi se intampla intr-unul din primele posturi sa am impresia ca am ramas la el.Acum sunt convinsa, nu sunt acolo, dar nici nu am idee unde sunt si care sunt si cum sunt de fapt!!!

De ceva timp totul se schimba in jurul meu, nu mai fac nimic din ce faceam si constat ca ce fac acum nu ma reprezinta, nu ma face sa ma simt bine si nu ma regasesc in noul mod de viata adoptat.M-as intoarce la ce faceam dar si asta nu ma mai reprezinta, nu simt lipsa vechiului si nici nu simt nevoia sa fac ceva anume.Ma exprim dubios si nici eu nu inteleg exact ce vreau sa spun…ma recitesc si observ ca de la un post la altul si eu sunt alta si habar nu am in care din posturi e adevarata eu.

Am devenit mult mai buna si desi ar trebui sa ma multumeasca , nu ma satisface aproape deloc.Nu mai am ceva al meu…tot ce am de facut este sa ii ajut pe altii, nu pot spune nu, caci ma simt vinovata si atunci o fac in continuare ca sa nu ma mai simt vinovata…o fac si in locul vinei ma invaluie un sentiment de epuizare psihica…nu ma mai simt bine ca ajut…ma simt obligata…si continui sa o fac…sa zambesc in fiecare noapte si sa plang in fiecare dimineata in singuratetea mea.Am o groaza de oameni in jurul meu, si sunt oameni exceptionali, dar ma simt atat de singura.

Am ramas cu certitudinea ca eu sunt cea ce scrie…in asta ma regasesc constant, dar cum spuneam pana si posturile par fi scrise de mai multe persoane cu gusturi si trairi diferite.Poate sunt toate la un loc, sau poate e doar sentimentul luptei dintre personalitati ce va trece cand una din ele va fi mai pronuntata.

Oricum ar fi…deocamdata ma declar pierduta…nu pot da indicii despre cum sunt imbracata…caci nu mai stiu ce purtam in ziua in care am plecat de langa mine!

Cate ceva nou…aproape zilnic!

Azi am constatat ca nu cunosc oamenii cum am impresia ca de fapt o fac.In ultima perioada, adica de vreo 3 luni incoa, tot raman uimita de ce se intampla in jurul meu,ma simt ca un bebelus ce descopera lumea si ma intreb oare ce dracu am facut pana acum de nu am descoperit nimic. Am observat ca ma suna si ma ajuta tocmai acela de la care ma asteptam mai putin si ca ma lasa balta tocmai cel pe care ma bazam.Am realizat ca ii pasa mult mai mult de ce ma deranjeaza unui oarecare decat unui om care pretinde ca tine la mine. Am pierdut multi prieteni si cu toate astea nu am invatat nimic(cat de trist suna)!

Azi de exemplu…am vazut eu ca tot ce credeam de cateva saptamani de un anumit om…este perfect fals…nu partial, nu putin eronat…ci complet fals. Imi venea sa urlu si sa spun…NU,NU E ASA PT CA EU AM VAZUT ALTFEL…dar stiam ca nu am cum, pt ca nu puteam sa ii spun…stii ceva…tu nu esti cum zici tu,esti cum zic eu si punct. Grav e ca eram ferm convinsa ca e invers si totusi nu a fost.M-a demoralizat si m-a facut sa imi ridic multe semne de intrebare…oare chiar nu pot sa imi dau seama cum e un om? Am stat mai bine de un an langa cineva care intr-o singura ora mi-a demonstrat ca ce am trait eu in anul ala, am trait doar eu…nu si viceversa! Am stat 20 de ani langa cineva, care tot in 10 minute mi-a aratat ca nu e asa nimic, ia dupa alte 3 luni mi-a zis ca de fapt ar cam fi…da dracu stie ce sa mai cred?

Am vazut lumea prin ochii mei si ochii mei clar au nevoie de ochelari!

Ce vor femeile si ce nu vor barbatii din ceea ce vor femeile?

Well m-am gandit(observ ca fac asta cam des )sa abordez si cel mai abordat subiect din ultima perioada…s-au scris carti, s-au facut filme…se joaca piese de teatru si auzi cel putin o discutie de genul asta intr-o cafenea.

Ce vor femeile de se plang atat de des ca nu-s multumite? Ce le-ar multumi si ce le lipseste, atunci cand par a avea totul si totusi cel mai mic lucru insignifiant le face sa vada o catastrofa in tot ceea ce le lipseste.

Parerea mea e… ca vor la fel ca si barbatii…mai mult! Mai mult din orice, tind spre mai bine la fel cum tindem cu totii…suntem oameni si pt noi nimic nu e de ajuns.Singura diferenta sesizata de mine intre femei si barbati la acest capitol, este ca noi spre deosebire de ei…afirmam ca nu suntem multumite,in timp ce ei sunt nemultumiti in liniste.

Ok…noi vrem la teatru, ei vor la meci(trebuie mentionat aici, ca eu vreau tot la meci:) ).Pe ei nu ii dereanjeaza ca nu mergem cu ei la meci,ba mai mult de atat, se bucura ca nu o facem…pe noi insa, ne afecteaza lipsa lor la un spectacol.Noi vrem mai multa atentie, ei vor mai multa libertate.Nici unul din noi,nu obtine pe deplin ceea ce isi doreste,dar cu siguranta femeia, va avea grija sa ii explice masculului ca ea e mai nefericita decat el.Avem cu toatele tendinta de a ne victimiza…si nici asta nu e din senin…provine din faptul ca ei ne-au invatat ca tine strategia asta.Nu le place sa ne plangem…si atunci, si numai, pentru a scapa”de gura noastra”…lasa de la ei.Ai spune in urma concluziei…ca cedeaza deoarece sunt mai intelepti…dar sa nu exageram…cedeaza doar ca nu au resursele necesare pt a duce la bun sfarsit o discutie cu o femeie “pornita”. Noi femeile, uneori traim pentru a ne certa, pentru a ne impune punctul de vedere(complex obtinut in urma afirmatiei adoptate de majoritatea barbatilor :”nu sunteti egale cu noi”)…si atunci ne impunem…si ne impunem iar…si da, nu suntem egale…ci uneori suntem in fata voastra (oleaca de feminism ). Noi vrem sa fim ascultate si ei vor sa nu asculte…si cu toate astea, convietuim impreuna, pentru ca noi vorbim si ne mintim ca suntem acultate si pentru ca ei asculta chiar daca par indiferenti!

Noi vrem sa fim mangaiate si lor…le place sa ne mangaie, dar o fac cu o oarecare jena…ca nu cumva sa ne invatam si sa o cerem des…noi vrem sa auzim cuvinte frumoase si ei sunt zgarciti cu noi pentru ca le considera dovezi ale lipsei de masculinitate…noi vrem sa fim apreciate si suntem apreciate dar in general in tacere…noi vrem multe si obtinem mai tot ce vrem…dar asta nu face decat sa ne ambitioneze sa obtinem mai mult.

Daca el pleaca la meci sau la bere cu baietii, cand se intoarce noi suntem deja bosumflate, pt ca oricum nu am fost de acord cu ideea si pt ca el oricum a plecat si cu toate astea a mai si intarziat…si el stie asta..si stie si ca trebuie sa ne impace indata daca vrea sa doarma linistit…si astfel …el a facut ce a vrut, noi am obtinut ce am vrut…partea de romantism, partea de recunoastere a drepturilor noastre, partea de ascultare si promisiunea ca maine va face ca noi(chiar daca si azi…a facut pe final tot ca noi). Noi daca iesim cu fetele, ei se bucura si noi ne bucuram…si cand ne intoarcem, nu impacam pe nimeni.

E atat de frumos sa fii femeie si sa ai langa tine un barbat(care nu citeste articolul asta…si care crede in continuare ca face ce vrea din femeia lui).E atat de frumos sa castigi in orice faci, doar pentru ca ei te considera sexul frumos(nestiind ca esti de fapt sexul frumos si destept)!

De-a iubirea…

Inca de la prima relatie de iubire existenta s-a demonstrat ca unul iubeste mai mult decat celalalt, ca unul conduce si altul il urmeaza(vezi Adam si Eva).

Multi dintre noi, nu au vrut insa sa se resemneze cu ideia si atunci au inventat tactica de care pe care, jocul de-a iubirea ce adeseori ramane la stadiul de joc…fara a mai avansa la gradul de iubire.

Ok, am vazut ca ma place stie ca si el il plac…si acum? Pai acum incepe chinul! Nu-l sun prima ca asta inseamna ca eu vreau mai mult decat el,sa il aud.Nu ii raspund la mesaj imediat sa nu para ca sunt disperata si nu, nu ma vad cu el de la prima invitatie ca sa par greu de obtinut! De cealalta parte si el gandeste la fel…nu sun primul ca e obisnuita sa fie sunata prima si atunci voi fi ca ceilalti, eu trebuie insa sa fiu special…nu dau mesaje dragute,sa nu considere cumva ca e prea devreme si nu, nu o invit nicaieri doar o intreb ce face azi si daca vrea ceva…poate va spune…speram sa ma vad cu tine.Nici unul nu lasa garda mai jos, ambii se tem sa nu devina ei aia mai slabi, sa nu fie ei cei ce iubesc mai mult si sunt nemultumiti pt ca celulilalt ii pasa mai putin.Merg pe premiza ca asa cum il educi asa il ai…si nu e tocmai fals…la un moment dat cel mai puternic castiga si il are aproximativ la degetul mic pe cel mai slab…dar asta se intampla doar in cazurile fericite, atunci cand amandoi au rabdarea necesara sa parcurga toate etapele jocului si intr-un final unul se decide sa cedeze.

Sunt cazuri si mai triste de atat…acelea in care nici macar de prima faza nu trec…el nu recunoaste ca o place…ea nici atat…si asta doar de teama unui refuz! Un prieten imi spunea ca lui ii place sa tachineze, sa se joace…o prietena afirma de asemenea ca ii place sa amageasca, sa se simta vruta, fara a acorda vreo atentie inapoi…ai atunci in fiecare potential partener te temi sa nu dai o persoana ca cele descrie mai sus…si atunci tu care ai vrea sa iubesti sincer si neconditionat, trebuie totusi sa te adaptezi regulilor jocului, daca nu vrei sa fii parasit inainte de a-i apartine, doar pt ca…cedezi prea usor…nu reprezinti o provocare!

Jocul inimii s-a transformat treptat intr-un joc al mintii, intr-o lupta ca oricare alta in care cel mai puternic castiga si cel mai putin puternic doar iubeste!

Traim in Romania !!!

Vineri sera…Piata Amzei, centrul orasului.Ora 3:00.Eu cu fetele in club.Nu mai am tigari,nu am ce fuma asa ca o iau pe Iulia si plecam spre magazin.Pe strada masini si oameni,pe langa noi trece o masina a Jandarmeriei Romane.Se opreste 10 metri in fta noastra, unde pe trotuar o domisoara statea linistita imbracata perfect normal.3 din cei 4 jandarmi, se dau jos si ii cer fetei sa se legitimeze.Fata scoate actele si baietii ii spun sa ii insoteasca la sectie. Ma apropii si aud discutia.Tanara ,de etinie rroma(un amanunt irelevant)ii intreaba pentru ce sa mearga la sectie.Baietii nu au un raspuns…fata se impotriveste, iar ei pun mana pe ea.Ea tipa…ei trag mai tare de ea.Al 4-lea jandarm, plictisit sa astepte coboara nervos din masina si le spune celorlalti ca ajunge cu vorbaria, sa o ia pe sus.Asta se si intampla…cei 4 infasca fata care urla de disperare, se zbate, o tarasc pe asfalt…ea tipa ce ii e frica…ei o inghesuie in masina.

Nu mai rezist si ma reped la masina lor:

Eu: – Nu va suparati, pentru ce o luati?

Jandarmul:  – Nu e problema ta.

Eu(pun mana pe geamul masinii si insist): – E treaba mea, vreau sa stiu de ce si unde o duceti!

Fata se agata de geam rugandu-ma sa o ajut ca ei o iau sa intretina relatii cu ea(nu asta a fost termenul folosit de ea dar ideea e aceeasi).

Jand: – Nu o vezi cum face? Pentru asta o iau!

Eu: – Asta se numeste maxim perturbarea linistii publice(desi mai mult voi p perturbati) si se rezolva cu o amenda!Unde o duceti?

Jand: – Sectia 1! si pleaca in timp ce eu eram cu mana pe geam inca!

Oamenii din jur imi spun ca asta se intampla frecvent, iar copii strazii din Amzei vin si imi zic ca “daca te vede negru te ia si gata”!

Ma intorc in club cu nervii intinsi la maxim, o iau si pe Georgiana de acolo, ii povestesc ce s-a intamplat si hotaram sa mergem la sectia 1, sa intrebam de echipajul al carui numar il retinusem.

Intram in sectie si toti ne privesc ciudat, explicam ce s-a intamplat si ei intreaba daca avem vreo legatura cu fata si in calitate de ce intrebam.Ii spun ca nu o cunostem dar ca intreb in caliatte de cetatean speriat ca maine as putea pati acelasi lucru…ii bufneste rasul si ne intreaba daca altceva mai bun de facut nu avem…Geo le arata cum suntem imbracate spunandu-le ca noi ne distram undeva inainte sa asistam la asta!

Intr-un final, sictiriti total, ne spun ca la ei nu a ajuns nici un echipaj si ca nu stiu de ce ne-a mintit jandarmeria.Intreb cum putem afla totusi ce se intampla cu fata si ne sfatuiesc sa sunam la 112!

Ne intoarcem in club, ies cu Iulia si sun la 112.Nu raspunde nimeni!!! Insist, la al 4lea telefon imi raspunde o doamna, zic buna seara si imi inchide.Mai incerc…inchide iar…la al 7-lea telefon aceeasi doamna raspunde nervos:

- DA!!!

eu : – 112? Serviciu de urgenta?

Ea: – Da! Ce urgenta?(si mai intepata)

Ii explic ce s-a intamplat si imi da numarul jandarmeriei.Sun si imi raspunde un domn(care nu s-a prezentat)…ii explic si dumnealui si spune ca trebuie sa depun o plangere, la ei la sediu si ca momentan nu se poate ;lua legatur cu echipajul respectiv.Nu au o evidenta a masinilor pentru ca sunt multe. Imi zice la revedere si inchide.

Ma enervez si mai rau decat ma enervasem.Ii povestesc si Georgianei conversatia…iese si suna si ea.Omul deja nervos o repede spunandu-i ca a mai sunat o data si ii inchide telefonul in nas.

Mai suna o data si ii explica….”eram mai multi martori, eu sunt alt martor si vreau si eu sa depun o plangere…el zice: “e na?”…Geo ii cere adresa…el spune: Str Jandarmeriei 9-11…va astept!

Consider ca daca ma apuc de un lucru sa il duc pana la capat.Mai rugam 3 baieti sa ne insoteasca si plecam spre Baneasa(la sediu Jandarmeriei).Acolo ne intampina un portar care nu spune ca orice plangere am avea, sa revenim luni dimineata si in 30 de zile vom primi un raspuns.

Concluzia????? Daca vor sa isi bata joc, o pot face! Daca maine imi ridica prietena de langa mine de pe strada, in cel mai fericit caz pot afla ceva despre ea LUNI!

TRAIM IN ROMANIA…

Intentia e la fel de grava ca fapta?

Sa presupunem ca afli despre partenerul tau ca e pe punctul de a te insela.Flirteaza cu altcineva si altcineva-ul te instiinteaza cu dovezi clare(discutiile pe mess si mail-urile primite).Nu se intampla nimic intre ei,ai fost norocoasa ca de data asta l-ai prins…nu poti spune ca te-a inselat…dar il parasesti totusi pt ca ar fi vrut sa o faca! In incercarea de a se scuza…primesti de la el urmatorul mesaj :”Daca m-as gandi sa fur…m-ai pune sa restitui banii? Daca m-as gandi sa omor pe cineva m-ai baga la puscarie?”

Mesajul m-a facut sa ma intreb, daca un om chiar merita parasit pentru ca s-a gandit sa insele…adica e doar un risc pe care ti-l asumi si inainte sa afli ca el chiar te-ar fi inselat…poate se gandea si inainte sa stii si totusi relatia voastra mergea perfect…Cu ce schimba o relatie ca acum esti convinsa ca ar face-o? Inainte nu erai convinsa ca daca s-ar ivi ocazia sa faca sex cu o femeie superba doar pt o noaptea ar fi facut-o?

Intentia pana la urma este la fel de grava ca fapta?

Somebody told me…

Nu, nu “how much i love you” e continuarea…

Cineva mi-a spus ca “e normal sa ii fac complimente si sa fiu dragut cu ea, e frumoasa si obisnuita cu asta, toti sunt draguti cu ea” am incheiat citatul cuiva.

Ok…daca se merge pe principiul hai sa fim draguti cu oamenii frumosi…cum trebuie sa fim cu cei mai putin frumosi?Cum te comporti cu cei carora lumea nu le-a spus constant ca sunt frumosi(ca sa fie si ei obisnuiti cu asta) ? Nu le spui nici tu…de teama sa nu moara de surprindere?

Ar trebui sa le dam bani doar oamenilor bogati…pt ca ei sunt obisnuiti cu ei? Sanatate doar oamenilor sanatosi?Mancare doar celor satui?

Intelegeam de la el…ca e dragut doar cu oamenii cu care e lumea draguta…nu cu oamenii care sunt draguti cu el…

Desi suna absurd gandirea dansului…concluzia e una trista…absurditatea lui e chiar realitatea….Toti oamenii(si nu doar el) sunt mai draguti cu o persoana frumoasa decat cu una normala…toti oamenii sunt mai ingaduitori in fata frumusetii decat in fata oricarei alte calitati cu care ai putea fi inzestrat…

Cum sa scapi de stres …Tactica : “Sunt un copac”

Am citit recent un articol pe un alt blog, in care se spunea ca atunci cand ai prea multe probleme care te macina, cand esti coplesit de sentimente negative sau pur si simplu vrei sa iei o pauza din cotidian…tot ce trebuie sa faci este sa afirmi “SUNT UN COPAC”(si chiar sa te crezi unul).

Subit toate vor disparea si linistea te va invada…am incercat si chiar functioneaza…o explicatie ar fi aceea ca un copac nu are griji si considerandu-te unul nu poti avea nici tu griji

Pentru cei ce nu vor sa fie copaci, aceeasi teorie functioneaza si cu “SUNT O FLOARE”…e mai dragut pt femei…Asa ca va invit ori de cate ori simtiti nevoia…sa deveniti flori sau copaci

Prin lentila aparatului…

Una din prietenele mele adora sa faca fotografii…si se pare ca si fotografiile adora sa fie facute de ea

Ieri m-a scos la padure sa mai faca niste poze, pe mine si inca doua prietene…si cum mereu scriu mai in dodii si nu vorbesc nimic concret de mine sau de oamenii ce ma inconjoara,,,si cum totodata sunt extrem de multumita de cat sa bine a reusit sa convinga aparatu sa ma arate mai frumosa decat sunt…si cum totodata sunt primele poze ale mele in care sunt blonda(aproape blonda…procesul nu e final)…si cum totodata vreau sa arat si ce oameni frumosi (din toate punctele de vedere) am in jururul meu…am decis sa postez niste fotografii.

In primele poze e Iulia…ati mai vazut-o si in poza de la mare…apoi urmeaza Georgiana(pritena si fosta colega de facultate)…iar cea blonda e fotograful Krissa….in ultimele sunt eu…dar cum pe mine m-ati mai tot vazut…m-am lasat la urma!

_

De vorba cu mine…

Intr-o zi ma voi aseza la ma voi aseza la masa cu mine si vom purta o discutie.Mi-am propus de mult asta si cu toate astea o tot aman.Am avut timp sa stau de vorba cu speranta, cu iubirea, cu mama, cu tata, cu prietenii si uneori vorbesc cu cateii sau pisicile.Vorbesc cu ploaia si cu vantul, vorbesc cu Dumnezeu, dar cu mine sunt foarte tacuta.

Ma tem in sinea mea de o conversatie cu mine…sunt convinsa ca va fi o discutie aprinsa in care imi voi reprosa tot ce nimeni nu a avut curajul sa imi reproseze.Sunt cel mai mare critic al meu in viata si nu sunt tocmai un bun receptor la critica.Voi reactiona urat, ma voi certa cu mine si mi-e teama ca nu o sa ne mai impacam…si atunci ce ma fac eu fara mine?

Vorba cantecului “Ce caut eu in viata mea? Ce am venit sa-mi tulbur linistea?”

Of…am atatea lucruri sa imi spun…am atatea reprosuri sa imi fac…si am facut atatea prostii cand sa nu imi ajunga timpul sa le caut sursa de provenienta, daramite sa le mai indrept. O sa am si ceva treburi de apreciat la mine, dar asta o sa fie o parte scurta a dicutiei urmata instantaneu de “de ce-urile” esecurilor…si nu voi avea un raspuns sa imi dau, si ma infurie sa nu stiu sa raspund si ma infurie sa nu mi se raspunda…ma voi infuria la patrat:) apoi vom discuta despre “de ce-urile” altora, care nu m-au vrut,care m-au vrut si le-a trecut…care…si aici incepe datu cu presupusu….si eu presupun mult si rareori si bine

Oricum ar fi…ma voi lupta cu mine mult…voi obosi si apoi ma voi resemna…caci oboseala imi va aduce aminte ca indiferent de situatie si de cat de suparata sunt pe mine, tot cu mine voi adormi, si tot cu mine ma voi trezi…si cum e mult mai greu sa iti petreci timpul cu cineva de care nu iti place, voi alege sa ma plac asa cum sunt cu defecte cu tot…caci vreau un somn linistit si o companie vesnic placuta

Cateva melodii de suflet

Si daca dragoste nu e…atunci facem!

Cum ar fi daca ai detine o fabrica de iubire? Ai avea sute de muncitori, care ar fabrica dragostea, s-ar intretine din dragoste…si te-ar rasplati cu dragoste, iar tu la randul tau ai imparti dragostea tuturor celor care la lipseste.

Cum ar fi daca dragostea s-ar gasi pe rafturi, ti-ai cumpara cata ai avea nevoie…iar daca s-ar termina…nu ar trebui sa suferi, ci doar sa cumperi alta. Ai simti ca cineva nu are dragoste pt tine…nimic mai simplu…ai cumpara si pt el!

Ei bine…e absolut clar ca nici fabrici si nici magazine nu iti vor da dragostea de care ai nevoie…dar iti spun un secret:ai toata dragostea din lume in tine…nu o cumperi, nu o fabrici, o ai pur si simplu.Tot ceea ce trebuie sa faci este sa o imparti. Daruieste-ti iubirea celor, ce nu si-au descoperit iubirea din ei…fa cadou un sincer te iubesc , fara sa il astepti inapoi.Va veni singur mai devreme sau mai tarziu.

Iubeste si iubirea se va intoarce acolo unde e si mai multa iubire…asa ca…haideti sa facem dragoste…din tot ce nu era dragoste

Joaca…

1.Pune-ti winamp-ul pe shuffle.
2.Apasati inainte pentru fiecare intrebare.
3Folositi titlul melodiei ca raspuns pentru intrebare, chiar daca nu are nici un sens . NU TRISATI!
4.Comentati daca vi se potiveste titlul ca raspuns.
5.Enjoy!

1.Cum te simti azi?
Enya – Only Time
Asta cam asa e…doar timpul va spune cum ma simt

2.Vei ajunge departe în viata?
Pheonix – Nunta
Doar pana aici? Si dupa nunta nimic?

3.Cum te vad prietenii tai?
Azur – Ce dulce-i vinu…
Sper ca ma vad dulce, nu vin..:))

4.Te vei casatori vreodata?
Bonnie Taylor – Total eclipse of the Heart
Asta inseamna ca nu?

5.Care e tema preferata a celui mai bun prieten?
Ioana Radu – As vrea anii tineretii
Nu i-am vrea toti?

6.Care e povestea vietii tale?
Ghita Munteanu – Lamga drum la o rascruce
Langa drum nu stiu, da la rascuce sigur!

7.Cum este/ era în liceu?
Pheonix – Lasa, lasa
Lasa, lasa ca ma intristez ca s-a terminat!

8.Cum poti avansa în viata?
Nu acum – Plangi
Cu asta nu sunt de acord! Poti avansa si razand!

9.Care e cel mai frumos lucru la prietenii tai?
Tonic – Ratusca
Asa o fi

10.Ce se preconizeaza pentru weekend?
HIM – Join me
Da nu stiu unde!

11.Ce cântec te descrie cel mai bine?
Pasarea Colibri – Nebunul cu ochii inchisi
Suna…cunoscut textu…

12.Dar pe bunicii tai?
Codu Penal – Singur pe strada
Poate pe ulita…bunicii nu au strada!

13.Cum îti merge în viata?
Toni Braxton – Let it flow
Si asta se potriveste!

14.Ce melodie îti va cânta la înmormântare?
Toto Cotugno – Lasate Mi Cantare
Asta nu cred ca are cum…

15.Cum te vede restul lumii?
Mihai Margineanu – Mai stii ?
Da, vb titlului…mai stii cum m-or privi?

16.Vei avea o viata fericita?
Vasile Seicaru – La adio tu
Asta inseamna ca voi avea o viata fericita la adio? Sau dupa ce spun cuiva adio? Merg pe varianta 2!

17.Ce cred prietenii cu adevarat despre tine?
Jon Bon Jovi – THANK YOU FOR LOVING ME
Cu placere!

18.Sunt persoane care te doresc în secret?
Tomis Juior – Zice lumea in sat
Daca zice lumea…asa trebuie sa fie!

19.Cum sa ma fericesc singur?
Sarah Connor – Just one last dance
Nu ma omor dupa dans…da o sa incerc!

20.Ce ar trebui sa faci cu viata ta?
Rick Astley – Never Gonna Give Up
Si asta merge!

Cand toamna devine neagra…

Se apropie sfarsitul!Se apropie cu pasi repezi de fiecare data cand talpile obosesc sa mai lase urme pe nisipul proaspat ars.
Pasesc dar nimic nu demonstreaza asta! Se vede intunericul mai clar ca niciodata atunci cand muzica devine muta si dansul static. Dansez si cant, dar doar in gand, si gandu-i mort de mult!
Se simte mirosul specific de lipsa de miros ori de cate ori ploua cu ingeri gri si apoi se cutremura iarba, se sfasie frunzele, plang batranii, si DUMNEZEU TACE!
Se simte teama ca singura ecuatie ce mai conteaza ar putea avea un rezultat gresit. Lumea depinde de doi termini: un EU si un TU.
Cineva scade din EU, TU!!!
De ce cand puteai sa ne aduni, sa ne inmultesti sau sa ne imparti in mai multi , tu cinevaule preferi sa distrugi?
Un EU fara TU si totul moare, totul plange, totul devine nimic…si atunci pana si toamna devine neagra, mai neagra decat a fost albul vreodata!

Prea tarziu…

Azi te-am sunat. Mi-ai raspuns obosit ca si cand nu ai fi avut chef sa vorbesti cu mine, sa ma auzi. Dar te-am sunat cu un scop, nu sa te plictisesc.
Te-am sunat sa te intreb daca am ramas cumva la tine, caci nu ma mai gasesc. Mi-ai raspuns scurt : Nu.
Te-am rugat totusi sa verifici daca nu sunt pe balcon. Am asteptat raspunsul, ascultand pasii tai spre usa. Te-ai intors si mi-ai spus ca nu sunt nici acolo.
Am inceput sa ma panichez. Te-am rugat sa ma cauti si in mirosul florilor din vaza mov. Nu eram nici acolo.
Cauta-ma in gradina, sub cearceaful cu iz de migdale sau cauta-ma in tramvaiul ce ma aducea zilnic spre bratele tale… ti-am spus plangand.
Ai incercat sa ma calmezi, mi-ai spus sa nu disper, desi ma cautasei pana si in picatura de apa ce se scurgea in chiuveta ta. Am plans mult, si tu ma raneai cu acelasi raspuns: “imi pare rau, nu esti nici aici”!
Intr-un final mi-ai urlat in receptor :”Te-am gasit! Ai ramas aici, unde ai fost mereu, in ultimul loc necautat,esti in mine, esti in inima mea!”
Am vrut sa zambesc, dar din pacate era prea tarziu, renuntasem la ideea de a ma mai gasi, ma pierdusem de mult in lacrimi si suspine iar tu ma pierdusesi cautandu-ma in locuri ce nu-mi mai apartineau.
A fost prea tarziu, prea tarziu pentru mine si mult prea tarziu pentru noi…

Despre oameni pur si simplu!

Sunt oameni pe care nu ii cunosti, si oameni de care nici nu stii ca exista si mai sunt si momente in care afli ca oamenii de care nu stiai ca exista, exista…si Doamne ce te mai bucuri!!!

Aici vorbsc de oamenii reusiti (ca mai e o categorie de oameni, care nu te astepti sa existe…si uneori in mod surprinzator intalnesti cate unu…offf…si ce urat de atunci).Ei bine , revenind la oamenii aceea reusiti, de cand cu blogu’ asta, am depistat cativa.Nu-i cunosc, nu stiu cu ce se ocupa , ce fac in timpul liber si cum arata…si oamenii astia, care nici ei nu ma cunosc, ma plac prin scrierile mele, si ma felicita, ca pe un om important, sau cel putin ca pe cineva care face ceva important. Nu au nici un interes, si cu toate astea, ma apreciaza sincer, ma vad mai buna decat ma vedeam eu…si ma fac sa ma simt mai buna decat ma simteam.

Sunt oameni, ca Maria, care imi scrie aici pe blog si oameni ca Cristina care imi scrie pe mess, sau ca Bogdan sau ca Emil, sau ca Raluca! Sunt niste nume si atat pt unii, dar pentru mine, sunt numele care m-au facut sa vreau mai mult de la mine. Se spune ca sunt oameni pe care nu ii cunosti si care iti schimba viata…poate sunt cuvinte prea mari..dar cu siguranta mi-au schimbat macar zilele…mi-au facut din zile posomorate…zile insorite…repet fara nici un interes.

Acest post, nu e altceva decat un MULTUMESC SINCER,  pentru tine ,cel care citesti acum !

P.S. Am atasat si o floricea… pt femeile ce ma citesc…barbatii sper sa se multumeasca doar cu multumesc :p