Prieteni vechi…

Timpul le vindeca pe toate…vindeca mai ales sentimentele puternice, de dezamagire,de iubire, de regret…dupa un timp se limiteaza totul la amintiri si spre marea mea bucurie se intiparesc in memorie, mai adanc, amintirile frumoase. Prietenii vechi sunt oamenii aceia, carora poate le simti lipsa, dar pana nu ii reintalnesti, nu realizezi ce dor iti era de ei. De ei, cu tot ce-i caracterizeaza, cu muzica lor, cu glumele lor, cu defectele lor. Prietenii vechi, la urma urmei sunt tot prieteni, chiar daca lasati undeva mai in urma…sunt tot  prieteni, daca inca te bucuri cand auzi ceva de bine de ei sau daca simti nevoia sa ii suni cand auzi ca au o problema. Te schimbi, dar partea din tine ce rezona cu ei…nu dispare…si chiar daca o perioada i-ai condamnat, chiar daca in sinea ta tot ii consideri nedrepti pentru anumite lucruri, tot prieteni li se spune si asta ii absolva de orice vina :) . As bea o cana de vin fiert cu scortisoara, servita dintr-o carafa rosie, ascultand o melodie la chitara inconjurata de vocile celor ce acompaiaza chitara…inconjurata doar de ei, de prietenii vechi, in vechea sau in noua locatie…La urma urmei, omul sfinteste locul…si ei inca mai beau vin fiert, si chitara canta in continuare…

112 Ajutor…e cineva in casa mea…la mine-n dormitor!!!

Ma trezesc din cauza zgomotului…eu dorm singura si totusi cineva sforaie langa mine. Vad un barbat pe jumatate gol in patul meu…primul gand :” Doamne ce-am facut?” … momentele din intuneric mi se deruleaza in minte ca un film prost…cu final fericit totusi…nu am facut nimic. Am mimat iubirea si ne-am oprit la timp, nu a mai fost cazul sa mimam si orgasmul. Ma uit la el si mi-e mai strain decat strainul vechi. Doarme inca… vreau sa se trezeasca si sa plece, nu-i vreau mirosul pe perna mea, nu-i vreau imaginea pe patul meu…nu-l vreau si el doarme…nu stie. Ce dracu face asta aici? Cine e si cine l-a invitat? Aaaa…eu l-am rugat sa vina…vroiam sa experimentez singuratatea in doi. Franturile din poveste, trag concluzia : nu-mi place singuratatea deloc, nici in doi nici in mai multi. De de doarme atat?  Ce somn profund…poate viseaza ca il trezeste cineva si ii spune ca e cazul sa plece, ca nu e vrut aici…apoi se trezeste pe bune, imi spune pe nume, si-si da seama ca a visat cand ii zambesc si il intreb daca ii e foame. Nu-l vreau pe barbatul din patul meu si sunt sigura ca nu crede in vise, desi visul asta i-a soptit adevarul…singuratatea, e o tarfa frumoasa pe bani putini, din care adesea ma infrupt mai cu pofta decat am facut-o in el vreodata.

Strainul…

Il stiam pe dinafara, il invatasem ca pe prima poezie din clasa I pe care o invatasem fara greseala pentru a-mi face parintii mandrii… Il cunosteam cum cunosc alfabetul sau tabla inmultirii, il stiam pentru mine , il stiam atat de bine, pentru noi. Acum, ma intalnesc cu el si nu mai stiu nimic, nu mai stiu daca plange sau rade in adancul lui…si nici pe mine nu ma mai stiu atat de bine…nu mai stiu ce trebuie sa ii zic sau ce astept sa-mi zica ca sa nu mai fim unul din multii si sa redevenim noi, putinii.

Ma uit la el si desi parea un film atat de cunoscut, s-au schimbat si actorii si regia si scenariul…Poezia veche o mai stiu, dar pe strainul din el nu-l recunosc….stii e ca si cum citesc aceeasi carte, are aceeasi coperta, dar o semneaza altcineva…desi eu stiu autorul original ….

Anunt matrimonial :)

N-am avut niciodata un prieten imaginar si cu toate astea mi-am imaginat mereu ca as avea unul.Am o imaginatie bogata, dar nu sufiecnt de bogata cat sa imi permita un Relu(asa l-ar chema daca ar exista). Relu le-ar sti pe toate si mi le-ar spune si mie, iar daca ne-am aseza la cafea dimineata,el nu ar bea…ar sti ca nu face bine si m-ar lasa pe mine sa beau doua. Relu e fumator, dar doar pasiv…fumeaza tot aerul plin de tutun din camera mea sau de prin carciumile unde il port dupa mine. Relu m-ar iubi neconditionat, nu ca ar vrea…ci ca eu as vrea si eu l-am creeat,deci el ma asculta (fraza cu eu l-am creeat, nu se aplica si in cazul partintilor). Relu ar dormi cu mine in pat si cu toate astea as avea tot spatiul din lume, nu ar face zgomot si m-ar saruta dimineata…pe frunte :) .

N-am un Relu dar vreau un Relu, chiar daca o sa il cheme Mihai sau Andrei…

Septembrie turbat…

A venit toamna si in loc sa acopere cineva inimile cu ceva, se acopera strazile…cu masini, cu zgomot, cu nervi, cu apa si tristete. Nu o sa dezbat problema traficului, e prea discutata insa as veni in intampinarea ei cu un sfat pentru toti ce ce isi mananca sufletele in aglomeratie, stresati de faptul ca vor intarzia si ca vor face o vesnicie in locur celor cateva minute pe care le faceau in august. Daca va enervati, injurati si claxonati, nu o sa se circule mai repede, asa ca de ce nu profitati de timpul asta mort pentru a va relaxa, pentru a asculta o melodie frumoasa, pentru a va reaminti momentele placute, pentru a visa la ceva frumos intre schimbul de viteze.

Stiu ca vremea de afara e buna pentru trei lucruri, nu le mai enumar, dar daca nu aveti nici bani, nici partener/a si nici ocazia sa dormiti, bucurati-va macar de zgomotul produs de caderea stropilor de ploaie pe parbriz, de vantul rece de afara si de suierul lui, bucurat-va de mirosul ploii si de amintirea ploilor mai vesele( of, imi e atat de dor de el)…iar daca va e dor, prefaceti-va ca nu va e, mintiti-va caci remedii pentru dor, nu am…de asta inca imi este…

Sa aveti o toamna frumoasa plina de nostalgii viitoare…

No comment…

Yesterday…

Parca mai ieri toate pareau atat de indepartate…

Aproape ieri,nu-mi imaginam sa fiu capabila sa fac ceea ce fac azi, toate greselile si reusitele nu le vedeam ca fiind ale mele candva…ieri nu credeam sa fiu el vreodata si apoi fara el si cu alt el si si fara acesta…

Ieri nu credeam ca grijile-mi vor apartine intr-o zi si ca durerea nu se va mai limita la “a nu avea” ci la “a nu putea”…

Intr-un ieri al scolii generale, vedeam atat de departe anii de liceu, iar in anii de liceu abia se zareau cei ai facultatii…si uite in “azi” s-au terminat si ei…

Viata decurge pe repede inainte si intre ieri si azi sunt mii de zile, pline de ipostaze ce nu le credeam atat de apropiate…Ieri, traiau toti, azi…au murit cativa(colegi, prieteni, rude, profesori)…

Ieri, mama era mai tanara si nu credeam ca va imbatrani si ea, ca toate mamele…Ieri-ul copilariei nici nu gandea sa intr-o zi cineva ma va striga “mama”, iar azi realizez ca intr-un apropiat maine, se va intampla si asta, iar eu voi spune : “Parca ieri scriam ce repede s-a terminat facultatea…”

Ieri toate acestea lipsesau…azi lipsesc si mai multe…

M-am suparat ca te-ai suparat…

De cate ori nu vi s-a intamplat asta? Sa se supere cineva pe voi, doar pentru ca v-ati suparat. Mi se pare o dovada de lipsa de respect…adica…ar putea respecta ca eu m-am suparat prima si sa astepte sa gaseasca un moment doar al lui/al ei pentru a se supara. Acum eu sunt suparata, eu trebuie sa fiu impacata, e momentul meu, nu e vina mea ca nu ai sesitat tu ceva in neregula inaintea mea…iar daca imi si argumentez supararea, nu te pori supara doar ca la fel de bine pe aceleasi argumente te-ai fi putut supara si tu…daca te puteai supara pe ele, te suparai inaintea mea…dar daca am facut-o prima, repecta-mi supararea.

Sunt satula de m-am suparat ca tu te-ai suparat pe ceva pe care eu nu m-am suparat atunci cand ai facut-o. Accepta ca avem suparari diferite si ca se intampla sa nu ne supare acelasi lucru…poate nici eu nu m-as fi suparat pe ceea ce pe tine te deranjeaza.

E asa o copilarie sa te superi pe supararea cuiva incat imi vine sa ma supar ca m-am suparat dandu-ti ocazia sa te superi pe supararea mea…:))

Combinatia perfecta…

Un amic m-a intrebat daca pot scrie despre combinatia perfecta a doua elemente/persoane existente pe aceasta planeta…un exemplu dat de el a fost acela ca Romeo si Julieta,una din cele mai vestite combinatii, nu e una tocmai reusita…M-am gandit si nu garantez ca pot scrie, dar garantez ca incerc…

Mi-au trecut multe prin imaginatie, am mai intrebat si alti oameni cam in urma imbinarii a caror 2 elemente ce vad ei un rezultat apropiat de perfectiune…o combinatie buna rezulta din apa si gel de dus…iese spuma multicolora,fina, placuta la atingere si frumos mirositoare…o alta combinatie reusita o regasesc intre cartofi si ulei incins, sunt atat de buni cartofii prajiti…intre samanta si natura…ce frumos creste din pamant si ploaie, dintr-un bob o floare frumoasa…

Sunt multe combinatii reusite si totusi perfectiunea o gasesc tot in partea umana, combinatia mama-copil este extraordinara(in cele mai multe cazuri) si banuiesc ca nu mai trebuie si argumentata…iar cea pe care am ales-o ca fiind cea mai aproape de perfectiune este combinatia barbat-femeie, se completeaza atat de bine una pe alta si mai este si singura combinatie in urma careia poate reiesi o alta combinatie perfecta, un barbat mic si o femeie mica…este fara de sfarsit combinatia lor si nu depinde de nimic, nici de ploaie, nici de pamant,nici de parfum, ei doi impreuna produc perfectiunea, nu Romeo si Julieta, nu Ioana si Marin ci pur si simplu Barbatul si Femeia…

Viata ca o numaratoare inversa…

Mihai are nevoie de ajutorul nostru, haideti sa il oferim….

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.