Campion si-n fata timpului…

Uriasul din povestea mea, a reusit…a dovedit inca odata ca binele invinge intotdeauna!

Mai multedetalii aici! P.S. E si doamna copilariei mele in filmulet

http://stirileprotv.ro/bin/front.php?media_id=60181785&section_id=18.www.

Cand timpul nu mai are rabdare…

V-am povestit de doamna copilariei mele, v-am povestit de ce persoana minunata era, dar nu v-am spus motivul despartirii. Nu voi intra in detalii sumbre, dar viata ei se aseamana multor basme. La un moment dat printesa a crezut ca l-a intalnit pe fat frumos, dar se insela, cel alaturi de care hotarase sa isi petreaca viata nu era decat un monstru deghizat. Aici incepe drama, sa traiesti cu o fiara nu e doar groaznic de greu ci si un act de curaj. Pentru binele copilului ei a stat dreapta cat a putut in fata pumnilor grei ai sotului absurd. Credea ca asa e viata, ca unii au noroc si altii ghinion…si cum spuneam ca viata ei se aseamana cu un basm nu cu un cosmar, exact atuci cand era mai greu a aparut adevaratul fat frumos. A luat-o cu el si i-a dat dreptul sa faca parte din oamenii norocosi, schimbandu-i destinul. Timpul nu e intotdeauna rabdator si nici viata nu e mereu corecta. Sunt momente in care se incurca binele cu raul si se uita cine merita si cine nu. Printul Lorenei are mari probleme de sanatate, acum isi asteapta si el zanele din povesti care sa-l rasplateasca pentru toate cele bune daruite nu numai Lorenei ci si intregii tari. Gheorghe Guşet, Uriasul din Carpati sau printul din poveste a obţinut locul întâi la Jocurile Francofoniei din 1994, aducand bucurie si mandrie in sufletul multor romani. După ce s-a luptat o viaţă cu tonele de greutăţi, uriasul a dat peste cel mai greu adversar. Aruncătorul de greutate a aflat chiar de ziua lui, pe 28 mai, că suferă de o boală teribilă de rinichi, iar singura soluţie este transplantul. In speranta ca printre cititorii mei se numara si zane si printi va las conturile deschise pentru printul povestii. Haideti sa demonstram inca odata ca povestile exista si ca binele mereu invinge raul, haideti sa aratam ca timpul e doar un detaliu in lupta cu vointa si haideti din putinul nostru sa facem mult pentru cineva care merita.

GUŞET GHEORGHE CĂLIN
CONT LEI – BCR – ZALĂU
COD IBAN RO25RNCB0318024673120001

GUŞET GHEORGHE CĂLIN
CONT EURO – RAIFFEISEN BANK – ZALĂU
RO62RZBR0000060006783263

Informatii mai gasiti de ameneea si pe http://www.prosport.ro/alte-sporturi/atletism/gheorghe-guset-in-situatie-critica-donati-aici-3305642 sau http://www.realitatea.net/atletul-gheorghe-guset-are-nevoie-de-un-transplant-de-rinichi_365496.html.

Vorbe de duh…

Am adunat cateva din vorbele celebre si inteligente care mi-au placut. Va invit sa faceti la fel

• “Sunt oameni care nu gresesc niciodata, fiindca nu-si propun nimic inteligent…”
• “In viata nu e suficient ca ai ales drumul cel bun. Daca nu mergi repede inainte, te calca in picioare cei care vin din urma.”
• “Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta, lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele.” – Rabindranath Tagore
• “Generatia care critica tinerii este intotdeauna cea care i-a crescut… “
• “Experienta este cel mai dur profesor,pentru ca mai intai iti da testul si apoi iti spune care este lectia.”(Vernon Law)
• “Asteapta pana la miezul noptii inainte de a spune ca a fost o zi buna.”
• “E o nebunie sa urasti toti trandafirii pt ca te-ai intepat intr-unul ,sa renunti la visele tale pentru ca unul nu s-a implinit , sa iti condamni toti prietenii doar pt ca unul dintre ei te-a tradat, sa nu crezi in iubire doar pentru ca cineva nu te-a iubit”
• “Învaţă din greşelile altora, viaţa e prea scurtă pentru a le face tu însuţi pe toate.”
• “In viata risipim ani, iar la moarte cersim clipe” – Nicolae Iorga
• “Un pesimist nu este decat un optimist mai bine informat.”
• “Munca in echipa presupune in primul rind sa-ti pierzi jumatate din timp explicindu-le celorlalti de ce nu au dreptate.” (George Wolinski)
• “Trei tipuri de barbati nu inteleg femeile: barbatii tineri, barabtii
  de virsta mijlocie, si barbatii batrini.”(Irisches Sprichwort)

Romania din nou!Cand prostia domneste…totul in jur amuteste!

Calatorind cu mijlocul de transport in comun de cel putin 2 ori pe zi in cel putin 4 masini diferite, am onoarea de a spune ca iau pulsul populatiei. Sa luam o zi la intamplare, azi dimineata de exemplu in 381 intr-o inghesuiala cumplita si intr-o aglomeratie pe masura, era absolut imposibil sa nu existe si discutii. O doamna imi atrage delicat atentia ca pe dansa o doare mana si ca si-ar dori sa nu o mai ating, ii raspund ca nu o fac din placere, iar raspunsul meu (considerat obraznic) isca o discutie mai ampla…vechea poveste cu tineretea lor si tineretea mea. Seara la intoarcere, in 131, aceeasi aglomeratie in trafic, dar mai putina lume in autobuz. Ma asez pe un scaun si inevitabil ascult discutia celor din spate, tot autobuzul tacea, deci banuiesc ca toti ascultau. Doi tineri discutat de un individ care le-a cerut banii inapoi. Discutia suna cam asa : ” Ba sa moara mama mea de nu si-a bagat ala pula in copilasii mei ca sa ii dau banii, ca am ca n-am io sa ii dau! Pai de unde sa ii dau ma ca asta cu parcarea nu mai merge, sunt prea multi boschetari, da lasa ca m-a invatat pe mine doina o schema. Cumperi o galeata rosie pui o creanga de brad si 3 garoafe vestejite si faci bani frate. Sa moara mama daca te mint…da rosie sa fie, iei una noua, nu d’aia cu vinarom, dai 40 de mii da ti-i scoti. Sa vezi ce bani fac eu sambata si duminica, de n-oi face un milion la nuntile astea sa moara mama”….Celalat cred ca dormea, nu zicea nici nu, nici da…vorbaretul insa stie cum sa ii atraga atentia si continua : ” Ai 250 de mii, nu? Pai lasa frate ca e bine, luam ce ne trebuie, adica ne da 21, bagi tu 5 unitati imi bagi si mie 5 si 11 iti raman tie pentru dimineata, ca mie nu-mi trebuie, da stiu ca tu nu rezisti, sa moara mama sa vezi cata ccumparam dupa treaba cu galeata….”.Discutia cam asta a fost ca au coborat, dar totce am scris, el a spus de cate 2-3 ori. Schimb masina, iau 133, prin loc iarasi(asta a fost o zi fericita) si langa mine 5 fete de liceu, clasa a noua(am dedus din discutii). La semafor se urca si 3 baieti, colegi cu fetele…astea incep sa urle, bogi, bogi, s-a urcat bogi. Bogi, un pusti aproape urat, dar cu blugi largi, sapca intoarsa si cu lectia bine invatata, cu cat le ignori cu atat te vor mai mult. Una din fete il striga, bogi se intoarce si vine imediat catre ea. Se vedea ca ea e sefa…caci atunci cand deschidea gura, celalate taceau cazand in admiratie. “

A mai trecut un an…

Da, a mai trecut un an peste mine si odata cu el au trecut tot e langa mine cei ce inainte imi mergeau alaturi. Inca o scriere patetica cu tendinte usor lacrimogene…da…asta e, mai bag una la dosar si sper sa ma potolesc. Obisnuita sa imi incep ziua de nastere cu primul la multi ani de la el…am consitentizat ca orice invat are si dezvat(nu e doar o vorba din popor). Anul acesta de ziua mea nu am mai primit nici trandafirii rosii din partea lui si nici bucuria unei revederi. Am primit un telefon sec si fals cu urari de bine in care simteam ca doar educatia l-a obligat sa ma sune si ca binele clar nu mi-l doreste..inca ma uraste. Prieteniile de ani de zi, au demonstrat inca o data ca nimic nu e vesnic. Am asteptat un telefon de la cei ce mi-au bucurat copilaria si adolescenta, dar nici aceste telefoane n-au venit.  Mai trist e ca stiu ca nu m-au uitat ci doar nu m-au iertat. Pentru a nu ma plange in mod constant ar trebui precizate si cateva parti pozitive. La petrecerea mea m-au surprins placut mai multe cunostinte, nu ma asteptam ca tocmai lor sa le pase si totusi au dovedit o afectiune de care habar nu aveam. La iesirea din casa, m-am lovit de cateva sute de baloane, de multe lumanari aprinse si de artificii…era o surpriza, iar cand vezi ca unora le pasa atat de mult, parca compenseaza tot. Ar trebui in urma celor intamplate sa imi trag un semnal de alarma cum imi spunea o prietena, sa vad unde am gresit si ce pot repara…Stiu unde am gresit si stiu ca nu pot repara, dar spre marea mea bucurie am invatat sa renasc din propria-mi cenusa, nu mor ci ma transform in mod constant…se pare ca transformarea ii multumeste pe unii si ii nemultumeste pe altii…si dupa cum spunea Platon, calea spre nefericire e aceea in care incerci sa ii multumesti pe toti, deci aleg calea spre fericire nemultumindu-i pe unii

Ne-am despartit pentru ca…

Ne-am despartit pentru ca nu ne potriveam, pentru ca nu ne intelegeam si pentru ca nu ne mai iubeam. Ne-am despartit ca niciodata nu venea la timp si ma saturasem sa astept, pentru ca nu vorbeam de un viitor comun si  ca ma plictisisem si ca … de fapt el m-a parasit. M-am saturat sa invoc scuze pentru care nu mai sunt cu el…am obosit sa fac pe femeia tare care a luat o decizie…realitatea e ca m-a parasit inainte sa termin sa-l iubesc sau sa apuc sa ma plictisesc. Ma intalnesc cu oameni carora daca le spun nu mai suntem impreuna, automat ma intreaba de ce…si atunci in functie de starea de spirit invoc unul din motivele mai sus mentionate.  Adio…sec si inspaimantator m-a lovit si pe mine, ca si pe altii.Suvenirulrile de dragoste stau pitite prin casa si imi promit mie ca le voi arunca, dar n-am puterea sa o fac, toate cele ce au insemnat ceva atunci inseamna si acum…desi timpul fara el era menit sa le estompeze…pana si timpul isi uita indatoririle cand vine vorba de iubire. Le-as arunca, dar n-as putea indeparta niciodata privirea trista a oamenilor care aud ca el nu mai e al meu…si privirea aia e tot un suvenir al iubirii, tot o amintire pe care nici un cos de gunoi n-o poate primi. Era o parte din mine si e al dracului de greu sa traiesti fara o mana sau un picior, iar el era mana ce ma ajuta sa ridic greutati, era piciorul care facea primul pas si ochiul care se deschidea primul la rasaritul soarelui. Sunt medicamente pentru toate ranile…te-ai taiat, pui un bandaj, te-ai zgariat, pui leucoplast, dar cand te-ai taiat in doua zgariind peretii ca el nu mai e…ce pui?

Copilaria tardiva

Cel mai placut somn, incepea cu parfumul parului blond pe care ma asezam. Avem 10 ani si o vecina superba ce sfida legile frumusetii, reinventa notinuea de frumos in asa fel incat frumusetea i se putea atribui doar ei. Era blonda, cu parul lung si ondulat si cu ochii de un albastru tulbure si era naturala. Avea 23 de ani pe vremea aceea si un baietel de 2 anisori, perfect ca si ea. Doi ani din viata ei m-a adoptat, imi dadea ciocolatele kiss cu banane sau capsuni, imi dadea impresia ca sunt mare(visul oricarui copil si drama oricarui batran) si imi dadea jumatate din parul ei, pentru un somn linistit. Innoptam la ea, statea deasupra mea si noaptea ma primea in patul ei, eu stateam in dreapta ei si Titi(baietelul ei) statea in stanga….o trageam amandoi de par sa ne asezam mai bine…si uite asa au tecut noptile si anii…si a venit si ziua in care s-a mutat, nu din bloc ci din oras.. N-am vazut-o 2 ani…si mi-a lipsit in fiecare zi…apoi cand am implinit 14 ani, inainte sa dau examenul de capacitate elevul de servici m-a chemat din timpul orei pe coridor…am revazut-o si desi eram la varsta in care incepeam sa fiu o domnisoara, am alergat sprea ea tot ca un copil…mi-a urat succes la examen si de atunci nu am mai stiut nimic de ea…am crescut si in fiecare an de ziua mea, cand ma intreba mama ce imi doresc ii raspundeam sec…sa o vad pe Lorena…sa ii arat cat am crescut, sa ii spun ce gandesc si sa vad ca e mandra de mine ca acum chiar sunt mare…Acum am varsta pe care o avea ea cand imi incanta copilaria…si acum cateva luni m-a sunat mama si mi-a zis sa sun la un numar de telefon…am sunat si m-am regasit pe mine la 10 ani, i-am auzit vocea si nu stiam ce sa vorbesc, nu stiam daca sa plang sau sa rad…nu puteam sa ii spun ca sunt mare, pentru ca eram atat de copila….Nici macar nu a fost ziua mea ci doar o minunata zi de vara in care copilaria imi suiera in urechi si speranta imi promitea ca la un moment dat ne vom revedea…atunci cand voi creste !

Oameni de marmura…

Oamenii de marmura sunt persoanele reci, dar straucitoare intr-o oarecare masura.Sunt de piatra, dar nu piatra ieftina si comuna si nici de piatra pretioasa, nu sunt de neatins ci de atins cu portia. Sunt oameni de care atuci cand te apropii, vad in tine mesterul ce urmeaza sa ii topeasca, chiar daca mesterul ar vrea doar sa-i slefuiasca. Oamenii de marmura, sunt puternici si duri, dar daca ai reusit sa sfarami o singura bucatica din ei, vezi in faramitele produse toata iubirea ascunsa.