Nu mi-o mai spune in fata. Ingroapa-ma, fa-mi parastasul de un an si tine-ma minte in sinea ta…nu o mai face public. Nu ma mai uri cu voce tare, nu ma mai suna cand iti aduci aminte ca ma urasti, doar ca si eu sa imi aduc aminte ca inca te iubesc. Hai sa ne uitam sentimentele impreuna, tu uita-mi numarul de telefon si eu voi incerca sa iti uit chipul. Fiecare dovada de suferinta a ta, chiar si acum dupa un an imi frange inima. Ma urasc ca ma urasti si ma urasc ca te iubesc. Ura e de 3 ori mai puernica decat iubirea aici.Eu ma urasc de doua ori si tu o data, dar ura ta e doar prilejul unei noi condamnari. Sentinta a fost data, injusta sau corecta am executat-o si inca mai am din ea. Sa traiesc fara tine intr-un loc plin de tine e o pedeapsa colosala. Ma doare absenta ta mai mult decat stiam ca poate durea. Ma suni sa imi aduci aminte ca nu ai uitat…sa fim seriosi crezi ca eu am uitat? Imi aduc aminte ca am gresit in fiecare moment in care ma simt singura, deci stiu in permanenta ca am gresit. Eu port doliu dupa ceea ce am ucis, poarta si tu dupa criminala…dar hai sa purtam doliu cum se cuvine…in liniste si….. “de morti numai de bine” !
noiembrie 10, 2008 la 6:59 pm
poate am sa desenez vreodata, despre ce ai scris tu acum si aici…
noiembrie 11, 2008 la 11:20 am
Pt cateva zile, chiar ma speriasem, am crezut ca nu o sa mai postezi nimic,mai ales ca iti scrisesem un mesaj pe mess si nu mi-ai raspuns. M-am obisnuit ca in fiecare dimineata,cand ajung la servici,sa imi savurez cafeaua si sa imi pierd gandurile printre randurile tale.
noiembrie 11, 2008 la 11:25 am
Iti multumesc pentru fidelitate Laila si imi cer scuze pt raritatea posturilor, dar muncesc mai mult decat ma asteptam si si la munca tot asta fac, scriu, asa ca inspiratia pentru blog dupa o zi intreaga de scris stiri, e greu de gasist. Totusi voi incerca un pic mai des…sper doar sa nu dezamageasca postarile!
noiembrie 11, 2008 la 4:57 pm
Poate ca ar trebui sa nu mai porti doliu dupa ceva ce, probabil, a murit definitiv, fara nicio sansa de a renaste din cenusa, ca pasarea Phoenix. Nu asa va fi totul adus inapoi. Lola, iubeste-l acum, suna-l, cheama-l, impora-l, cazi in genuchi si striga lumii (dar, mai ales, lui, la ureche) ca il iubesti,daca asta simti. Daca el nu mai simte la fel, inseamna ca este surd la tot ceea ce este mai frumos, mai sincer si mai salbatic la tine: personalitatea.
noiembrie 11, 2008 la 7:32 pm
wow…cat de frumos ai spus finalul. Multumesc mult!