Fericirea-i un lucru marunt…

…un pitic…vorba cantecului. Azi sunt fericita, dar nu azi ci in ora asta…dar stai ca nu toata ora am fost fericita ci doar cateva minute…sau nu minute ci cateva secunde ca restul minutelor au fost minute in care m-am simtit bine. Of…doar cateva secunde? Da, cateva secunde si alea doar azi, ca au fost si multe zile fara ele, asa ca facand o medie lucrul asta marunt in amaratele lui de secunde cantareste mult. Fericirea e treaba aia dupa care alergam toti ca bezmeticii, e ratiunea de a fi a ficaruia dintre noi.Ma angajez intr-un loc bine platitm, imi cumpar o casa, imi iau o masina, imi intemeiez o familie ca sa o duc bine. Sa o duc bine ca sa fiu fercit. Ati vazut oameni saraci fericiti? Eu am vazut. Am vazut fericirea in ochii copilului de la casa de copii in momentul in care a primit o jucarie. Am vazut fericirea in zambetul mamei care nastea desi nu avea o casa a ei sau o masina a ei.Ati vazut oameni bogati nefericiti? Eu am vazut…sunt multi! Fericirea e relativa si nu are o reteta sigura! Reperele fericirii ti le alegi singur si cu cat sunt mai joase cu atat fericirea te viziteaza mai des. Eu sunt fericita cand vad un final fericit intr-un film, deci daca vad un film bun zilnic mi-am asigurat un minumum de fericire. Sunt fericita cand am ocazia sa majoc cu un copil si il vad razand si strangandu-ma in brate. Sunt fericita cand ii vad pe oamenii din jurul meu fericiti. Sunt fericita de ziua mea. Sunt fericita cand imi doresc sa fie vreme frumoasa afara sau sa ninga si chiar se intampla. Sunt fericita cand am un prieten langa mine si sunt fericita ori de cate ori cineva imi arata o dovada de afectiune. Azi am strans un copil in brate si a ras, am avut un prieten langa mine  care mi-a demonstrat ca insemn ceva, a mai si nins asa cum imi doream si mai e si ziua mea…ce sa mai azi am o zi buna plina de lucruri marunte ce insumeaza fericirea!

Decembrie miroase a amintiri…

Prima mea amintire cu bradul impodobit este aceea in care aproape am dat foc la casa incercand sa aprind artificiile atarnate in brad.Am aprins si artificiile si bradul. Au ars frumos si au facut caldura iar de atunci in ficare Craciun a fost cald in casa mea.Aveam cinci ani si ma chinuiam sa stau treaza sa il prind pe mosu la bradul meu…am adormit, asa ca nu am apucat sa il vad. Pe la 10 ani l-am prins pe tata langa brad si am inteles ca mosu nu exista. La 15 ani deja nu mai asteptam sa vad ce apare sub brad, ceream cu 2 saptamani inainte si mama sau tata isi faceau datoria de Mos Craciun. Pe la 16 ani m-am indragostit cu adevarat, mergeam pe strada rostindu-i numele cu voce tare desi eram singura…ma priveau ciudat oamenii, dar nu-mi pasa, iubeam si asta era tot ce conta. Dupa 6 luni de iubire adolescentina am intrat si in luna lui Craciun. Urma sa fie primul Craciun petrecut in doi. Pe 23 decembrie a realizat ca iubeste pe altcineva…asa ca pe in ajun de Craciun am impodobit bradul singura…l-am ornat cat de frumos am putut apoi am intrebat in camera goala : “iti place iubitule?”…nu mi-a raspuns…am distrus bradul si am plans pana a inceput sa nu mai doara. La 17 ani si la 18 ani m-am bucurat de Craciun alaturi de prieteni si de famile…era iubire in jurul meu dar lipsea el.  La 21 de ani Craciunul mi-a adus primul inel…si mai era si de la cine il doream. La 22 de ani am facut Craciunul tot cu el…am impodobit bradul impreuna si noaptea de Craciun ne-a surprins imbratisati pe colinde la lumina lumunarilor si a beculetelor din brad. Craciunul era linistit, frumos si iubitor … apoi cu putin inainte de Revelion pe melodia lui Alifantis – Te uita cum ninge Decembre, in timp ce cadea prima ninsoare a anului in Bucuresti, am inceput si eu sa cad in greseala. Am confundat momentul de liniste sufleteasca produs de sarbatori cu fiorii unei noi uibiri…ma inselam amarnic si aveam sa platesc pe masura. Acum am 23 de ani si aproape un an fara el…E Decembrie si se apropie Craciunul. Am inteles abia acum ce stiam de la 5 ani, Mos Craciun exista. Nu e o persoana ci e iubirea in sine, care se daruieste fiecarui om bun. Mos Craciun stie ca am fost rea in Decembrie trecut, si asteapta de la mine sa impodobesc bradul, fara sa il ard, fara sa il distrug si fara sa tradez iubirea ce am primit-o cadou tocmai de Craciun. Miroase a amintiri si miroase a brad, a scortisoara, a vin si cozonac…miroase a sansa noua dupa o lectie dura…e decembrie si stiu ca va ninge curand si il voi asculta iar pe Alifantis…  fara greseala  de data asta. Miroase a iarna si miroase a mama si a tata si a prieteni buni…miroase a cadouri!

Interviu Adi Despot

Iata ca vorba aia, ca blondele sunt nu stiu cum, nu are veridicitate. Poate doar partiala. In filmul de mai jos veti vedea ca si brunetele, vopsite, cherchelite, in fine, cum or fi ele, o comit. Pseudointerviul acestei “nimeni” cu Adi Despot demonstreaza ca pentru a deveni angajata unei televiziuni trebuie sa faci si altele, nu numai sa mimezi ca ai creier.