Dimineata tarziu…

Cafeaua cu lapte,alintul meu, zambetul lui si soarele sunt semnele ca azi va fi o zi buna… Ne trezim cam in acelasi timp, ba nu, el se trezeste primul,face zgomot in timp ce face cafeaua si asta ma trezeste si pe mine. Eu incep sa ma agat de el si sa ma alint, el se stramba ca si cand nu i-ar face placere. Ne bem cafeaua usor certati , facem sex de impacare si apoi iesim intr-o terasa cu soare…ar putea tine la nesfarsit zilele asa…numai ca “nothing last forever”…gresesc eu ca ii dau prea mult credit, greseste el ca intinde coarda prea mult, gresim amandoi ca vrem altceva sau pe altcineva si ajungem in dimineata in care ne trezim singuri. Absenta celuilat te loveste oricum. Indiferent de cat de bun sau rau il considerai cand era, faptul ca nu mai e il face necesar. M-am trezit singura acum…am cafeaua in mana si soarele in fata…iar in gand il am pe cel pe care nu-l am altfel decat in gand. Am revazut un film care m-a convins ca la fiecare dorinta in care cred cu ardoare Universul imi raspunde cu :”Your wish is my command”…si daca e asa, iti impartasesc si tie dorinta mea. In speranta ca Universul si citeste, te rog egoist de-a dreptul : – Lasa-te pe tine si  lasa dorintele tale care nu coincid cu ale mele. Vino sisalveaza-ma din chestia asta aberanta pe care o scriu…Iubeste-ma o luna, cat sa-mi treaca neputinta de a te avea ca apoi sa-mi iau puterea de a  cauta salvarea intr-un altul dispus sa ma iubeasca o luna si ceva…