A murit Michael Jackson…

Asa sunau cuvintele cu care in sufletul omenirii se instaura tristetea. Trei cuvinte… mai exact un cuvant si un nume , o alaturare gresita a verbului trist in orice context cu numele colosal in orice context. Poate nu toti erau fani, poate nu toti il iubeau dar cu siguranta toti s-au intristat la aflarea vestii…cu totii avem cel putin o melodie preferata din intreaga lui discografie…fiecare dintre noi avem cel putin un moment in viata creat cu ajutorul muzicii lui,un prim sarut,o prima privire, un zambet produs exact cand aveam nevoie…Cuvintele sunt de prisos atunci cand vorbesti despre un om ca el la trecut…A fost un rege pe pamanat, acum e un rege printre ingeri… A fost candva Elvis, a fost candva Micahel…va fi mereu muzica lor…Odiheasca-se in pace ….

Ce faci cu dorintele neimplinite?

Le arunci intr-un cos al neputintei? Le imprietensti cu resemnarea? Le porti cu tine si le lasi sa creasca pana devin mai mari decat esti tu ? Iti faci din ele scuza nefericirii…sau motivatia personala pentru a te lupta mai mult? Cand renunti? Cand realizezi ca nu mai e posibil sase indeplineasca…ca timpul ei s-a scurs? Cum ii stabilesti perioada de valabilitate? Inchizi ochii si iti doresti cu putere ca pana la data de sa se intample?                                                                                                                                                                                                                                                                                    Mama, in perioada naivitatii mele mi-a spus ca atunci cand iti doresti cu adevarat ceva…se intampla. Dupa mama mi-au repatat- o si altii, dar crescusem, asa ca n-a mai avut acelasi efect. Ii ascultam pe cei ce o spuneam si ma intrebam in sinea mea…oare si lor le-au spus-o tot mamele lor sau mama mea?                                                                                                                                                                                                                                                                          Ce inseamna sa iti doresti cu adevarat?  Unii isi doresc fals?                                                                                                                                                                                  Ce dracu faci cand iti doresti cu tot corpul, cu fiecare bucata de suflet si cu toate partile mintii ceva…si nu se intampla nimic…iar tu inca o crezi pe mama? Ce faci atunci cand stii ca dorintele neimplinite nu trec, nu se dimninueaza, nu se uita ci raman dorinte? Le aduni pana devii un depozit de dorinte ? O sa ma duc la mama sa ii arat…o sa ii spun :

- Uite mama astea-s doar cateva…vezi, astea-s doar la suprafata…dar aici in sufletul meu am atatea si atatea…si la toate astea adauga si ca-mi doresc sa-mi spui ce fac cu ele…

Liniste… e linistea in care…tremur de dorinta.

Minte-ma cum stii mai bine…

Un vis frumos chiar daca e doar vis ramane si in realitate frumos. Pornind de la premiza asta nu ma deranjeaza sa traiesc vise…sa am ceva al dracului de palpabil chiar daca, paradoxal, nu e tocmai real. Daca as avea de ales intre a fi mintita pe termen nelimitat exact cum imi doresc si a trai intr-un adevar dureros tot nelimitat, as alege fara sa stau pe ganduri minciuna. Daca din minciuna aia s-ar naste oameni frumosi in jurul meu, s-ar crea momente frumoase si as zambi sincer mai des decat o faceam inainte sa fiu mintita…nici nu-ar mai conta ca e o minciuna. Daca cel sau cei care ma mint o fac atat de bine si tocmai pe placul meu, jucandu-si fiecare rolul pe care eu l-as dori sa-l joace, fiind fiecare exact asa cum mi-as dori sa fie, as avea in fata mea o proiectie a mintii mele si a sufletului meu, iar daca nu mi-ar placea, atunci sigur problema e la mine si nu la ei .Ei sunt oamenii care imi indeplinesc dorintele, nu mincinosii pe care tinzi sa ii consideri. Vine acum intrebarea de ce sa n-am in jurul meu oameni care imi pot indeplini dorintele sinceri fiind…iar raspunsul dur de-a dreptul este ca asa ceva nu exista.Perfectiunea s-a demonstrat ca nu e printre noi, iar sa gasesc un om care sa indeplinesca toate calitatile pe care mi le-as dori si care sa joace in viata mea si rolul pe care eu i l-as atribui, e doar o alta forma a perfectiunii…care revin…nu exista. Poate eu nu sunt suficent de buna cum ar vrea un anumit om din viata mea sa fiu si poate eu de dragul lui chiar as vrea sa fiu mai aproape de ceea ce isi doreste si atunci incep sa mint ca sunt…e atat de gresit sa ma mulez dupa ceea ce el isi doreste, facandu-l fericit in tot timpul asta? O sa spuneti da, pentru ca nu e real, pentru ca el traieste o iluzie si pentru ca aia nu sunt eu…dar nu…totul e real, sunt acolo mereu si sunt exact cum si-ar dori, nu plec si nu ma schimb…iar cea de langa el sunt eu, eu mintind frumos. Iluzia nu e un lucru rau…ai putea spune ca magicienii si iluzionistii fac ceva urat cand din nimic fac sa apara trandafiri? Trandafiri care exista, care miros,care sunt frumosi si care te fac sa zambesti intr-un mod in care nimicul nu te-ar fi facut nicicand…Mi-as minti toti prietenii si mi-as minti mama si tatal si toti oamenii de care imi pasa, dar doar pentru a ii multumi si nu m-as opri nicicand din a o face doar ca sa nu ii dezamagesc…nu e ca si cand eu n-as mai fi eu sau m-as pierde pe mine ci sunt eu, eu mintind frumos. Toti mintim, toti suntem intr-un fel fata de parinti, intr-un fel fata de copii, intr-un fel fata de prieteni si intr-un fel fata de persoana iubita…si nu te amagi cu gandul ca esti tu in toate ipostazele…admite-ti ca esti tu-ul pe care ei si l-ar dori…As vrea ca oamenii din jurul meu sa ma minta mai mult, sa isi ia fiecare rolul pe care i l-as atribui si sa il joace cat mai bine, sa ma minta ca imi spun adevarul si eu sa ii mint ca ii cred. Sunt oameni in viata ta care daca nu te-ar fi mintit de la inceput nu i-ai fi primit in viata ta, iar acum iti sunt indispensabili, iti sunt motiv de bucurie si sprijin cand altii te lovesc cu un adevar crunt. Sunt oameni care au fost sinceri candva si ai ales sa nu mai fie, nestiind ca astfel pierzi oacazia de a cunoaste alti oameni dispusi sa te minta frumos la nesfarsit. Am avut  recent ocazia sa aleg intre adevar si minciuna in fata un potential prieten, am avut de ales intre a imi petrece 3 minute cu el in care sa fiu sincera apoi sa plec si el sa plece si noi sa nu ne mai vedem sau sa il mint si sa ramanem amandoi, sa plecam razand si sa ne intalnim sa radem iar. L-am mintit, iar asta ne-a facut pe amandoi sa ne simtim bine, i-a facut pe prietenii mei sa se simta bine cu el si pe el sa se simta bine cu ei, asta a creat momente frumoase, intamplari pe care niciunul din noi nu le-am fi trait atat de adevarat daca nu l-as fi mintit…el acum alege sa plece pentru ca nu mai vrea sa fie mintit…nu stie cu e ce mintit, stie doar lucrurile nu sunt asa cum par, deci nu le vrea. Sincer e evident ca fuge doar de adevarul ascuns si ca a iubit minciuna…dar e greu sa admita asta. N-ar pleca decat pentru ca stie ca daca nu e asa cum pare e altfel, iar lui ii placea tocmai ce pare…iar asta e tot un fel de a spune mi-a placut sa ma minti si mi-e teama ca de acum ma voi prinde cand minti, stiind ca minti. El e unul din cei care n-a inteles ceea ce restul oameniilor care ma inconjoara au inteles… el nu stie ca…Adevarul pur si simplu, e foarte rar pur si niciodata simplu

Traim in Romania !!!

Vineri sera…Piata Amzei, centrul orasului.Ora 3:00.Eu cu fetele in club.Nu mai am tigari,nu am ce fuma asa ca o iau pe Iulia si plecam spre magazin.Pe strada masini si oameni,pe langa noi trece o masina a Jandarmeriei Romane.Se opreste 10 metri in fta noastra, unde pe trotuar o domisoara statea linistita imbracata perfect normal.3 din cei 4 jandarmi, se dau jos si ii cer fetei sa se legitimeze.Fata scoate actele si baietii ii spun sa ii insoteasca la sectie. Ma apropii si aud discutia.Tanara ,de etinie rroma(un amanunt irelevant)ii intreaba pentru ce sa mearga la sectie.Baietii nu au un raspuns…fata se impotriveste, iar ei pun mana pe ea.Ea tipa…ei trag mai tare de ea.Al 4-lea jandarm, plictisit sa astepte coboara nervos din masina si le spune celorlalti ca ajunge cu vorbaria, sa o ia pe sus.Asta se si intampla…cei 4 infasca fata care urla de disperare, se zbate, o tarasc pe asfalt…ea tipa ce ii e frica…ei o inghesuie in masina.

Nu mai rezist si ma reped la masina lor:

Eu: – Nu va suparati, pentru ce o luati?

Jandarmul: – Nu e problema ta.

Eu(pun mana pe geamul masinii si insist): – E treaba mea, vreau sa stiu de ce si unde o duceti!

Fata se agata de geam rugandu-ma sa o ajut ca ei o iau sa intretina relatii cu ea(nu asta a fost termenul folosit de ea dar ideea e aceeasi).

Jand: – Nu o vezi cum face? Pentru asta o iau!

Eu: – Asta se numeste maxim perturbarea linistii publice(desi mai mult voi p perturbati) si se rezolva cu o amenda!Unde o duceti?

Jand: – Sectia 1! si pleaca in timp ce eu eram cu mana pe geam inca!

Oamenii din jur imi spun ca asta se intampla frecvent, iar copii strazii din Amzei vin si imi zic ca “daca te vede negru te ia si gata”!

Ma intorc in club cu nervii intinsi la maxim, o iau si pe Georgiana de acolo, ii povestesc ce s-a intamplat si hotaram sa mergem la sectia 1, sa intrebam de echipajul al carui numar il retinusem.

Intram in sectie si toti ne privesc ciudat, explicam ce s-a intamplat si ei intreaba daca avem vreo legatura cu fata si in calitate de ce intrebam.Ii spun ca nu o cunostem dar ca intreb in caliatte de cetatean speriat ca maine as putea pati acelasi lucru…ii bufneste rasul si ne intreaba daca altceva mai bun de facut nu avem…Geo le arata cum suntem imbracate spunandu-le ca noi ne distram undeva inainte sa asistam la asta!

Intr-un final, sictiriti total, ne spun ca la ei nu a ajuns nici un echipaj si ca nu stiu de ce ne-a mintit jandarmeria.Intreb cum putem afla totusi ce se intampla cu fata si ne sfatuiesc sa sunam la 112!

Ne intoarcem in club, ies cu Iulia si sun la 112.Nu raspunde nimeni!!! Insist, la al 4lea telefon imi raspunde o doamna, zic buna seara si imi inchide.Mai incerc…inchide iar…la al 7-lea telefon aceeasi doamna raspunde nervos:

- DA!!!

eu : – 112? Serviciu de urgenta?

Ea: – Da! Ce urgenta?(si mai intepata)

Ii explic ce s-a intamplat si imi da numarul jandarmeriei.Sun si imi raspunde un domn(care nu s-a prezentat)…ii explic si dumnealui si spune ca trebuie sa depun o plangere, la ei la sediu si ca momentan nu se poate ;lua legatur cu echipajul respectiv.Nu au o evidenta a masinilor pentru ca sunt multe. Imi zice la revedere si inchide.

Ma enervez si mai rau decat ma enervasem.Ii povestesc si Georgianei conversatia…iese si suna si ea.Omul deja nervos o repede spunandu-i ca a mai sunat o data si ii inchide telefonul in nas.

Mai suna o data si ii explica….”eram mai multi martori, eu sunt alt martor si vreau si eu sa depun o plangere…el zice: “e na?”…Geo ii cere adresa…el spune: Str Jandarmeriei 9-11…va astept!

Consider ca daca ma apuc de un lucru sa il duc pana la capat.Mai rugam 3 baieti sa ne insoteasca si plecam spre Baneasa(la sediu Jandarmeriei).Acolo ne intampina un portar care nu spune ca orice plangere am avea, sa revenim luni dimineata si in 30 de zile vom primi un raspuns.

Concluzia????? Daca vor sa isi bata joc, o pot face! Daca maine imi ridica prietena de langa mine de pe strada, in cel mai fericit caz pot afla ceva despre ea LUNI!

TRAIM IN ROMANIA…

Reintoarcere

Imi puneam clasica intrebare, daca as putea sa ma intorc in timp, ce as retrai? Astfel m-am dus cu gandul la toate amintirile frumoase…si dupa o competitie acerba intre amintirile copilariei si cele ale tineretii recente am ales noaptea aceea, noaptea in care desi eram doi paream mai mult unul.

Imi amintesc noaptea in care am hotarat ca de maine sa nu mai fim…sa ramanem cate unu individual…l-am rugat sa nu ne despartim cum fac toti, sa nu ne certam si apoi sa nu ne vorbim…sa ne despartim asa cum am fost, sa ne despartim iubiti…sa facem dragoste iar ca si cand nu ne-am vazut de mult si ne-am lipsit…si asta am si facut. Ne-am iubit exact ca pentru ultima oara, ne-am iubit stiind ca maine nu o vom mai face si ca azi e tot ce ne-a ramas…a fost pe cat de trist pe atat de frumos…

Daca m-as intoarce in timp, as alege sa il cunosc ,iar si sa ne despartim, iar…

Just my luck…

Conform unei reclame a bauturii Red bull…unor oameni acest energizant le da aripi(norocosii)…

Mi se intampla si mie sa prind aripi…dar nu Red Bull ma ajuta, ci anumiti oameni, oameni cu care nu conteaza cat de des sau de rar ma vad, cat de bine ne cunoastem, cate subiecte am epuizat deja, cat de diferiti sunt de ceilalti oameni…sunt oameni ce au un lucru in comun…fac ca timpul sa para prea scurt. Au grija sa te captiveze in asa masura incat atunci cand pleci de langa ei sa regreti si sa fii multumita totodata ca pleci spre casa cu forte noi(ma incarca intr-o masura,desi eu nu sunt baterie si ei nu-s doar energie)!

Primesc aripi si in loc sa zbor, ma asez mai bine pe scaun…sa le fiu mai aproape

Aceeasi oameni ma inhiba uneori(dar asta nu e decat un motiv sa vreau mai mult de la mine) si aceeasi oameni ma supara uneori(dar asta nu ii face decat sa imi fie mai dragi atunci cand nu ma supara) si tot ei, nu uita sa ma ajute, sa ma amuze, sa imbarbateze femeia din mine, sa ma aprecieze, sa ma ambitioneze, sa ma indrume…sa …sa… multe!

It’s just my luck…in loc sa-mi cumpar aripi de la magazin … le castig zilnic de la viata

Post-ul cu nr. 100 :)

M-am tot gandit cum ar trebui sa fie al 100-lea post… si desi nu e special cum mi-as fi dorit, e cel putin specific…adica e despre mine, la fel ca cel putin 90 de post-uri din 99

Iubesc : viata, inocenta copiilor, ploaia de vara, rasaritul , sunetul marii noaptea , surprizele placute, teiul inflorit, fluturii,  libertatea, inceputul.

Urasc : minciuna , despartirile, tradarea, singuratatea prelungita, frigul, intunericul, gandacii, fitele, nedreptatea, sfarsitul.

Imi place :  cafeaua cu lapte, tigara de dupa,  un film bun, sa fiu copil, sa fiu femeie, sa fii langa mine, sa ma alint, sa-mi propun lucruri marete, sa rad, sa reusesc.

Ma enerveza :  barfa,critica nefondata, pretentiile nejustificate, certurile din nimic, cand lipsesti, cand dau gres, tigania, sa n-am tigari, sa nu recunosti cand gresesti, sa nu te tii de cuvant.

Zambesc  : necunoscutilor, cand ma alinti, unei idei traznite,cand vad oameni fericiti, unui gand rautacios, cand fac o fapta buna, dimineata, amintindu-mi cum zambeam, cand suni, copiilor.

Plang : rar

Ochii care nu se vad…

Se uita…la stele in timp ce tu te uiti in pamant, la pietre cand tu te uiti in sus si la tine cand nu stii. Ochii care nu se vad clipesc des si au sclipirea ochilor pe care nu-i poti uita…le uiti culoarea daca lipsesc prea mult din ochii tai dar n-ai sa uiti nicicand de cine-i poarta. Ochii dupa care tanjesti dar care sunt plecati din viata ta sunt stocati in suflet si chiar daca privirea ta nu-i mai retine tu stii ca undeva ei inca mai privesc…privesc la ochii care nu se vad. Daca maine ar pleca, l-ai strange in brate si tot ce n-ai putea sa-i spui ii vor spune ochii tai…ochii te vor trada spunandu-i ca-l vei astepta…apoi tot ochii il vor plange vazandu-l unde  nu e. Daca s-ar si intoarce sau nu, va conta doar pentru tine caci ochii tai il vor avea oricum…  va fi in ochii tai in fiecare  sarut cu ochii inchisi daruit  unui altul, in fiecare secunda in care clipesti si in fiecare moment in care doar ai impresia ca te uiti in gol fara sa-ti dai seama ca ochii tai privesc la ochii care nu se vad…Daca ochii tai ar putea scrie, ar scrie ce-au scris mainile mele si rade ca nu mi-am pus ochii sa scrie…doar ochii ar putea sa scrie povesti frumoase si-ar sterge cu lacrimi unde au gresit,nu cu backspace…deci ar scrie atent,frumos si simplu, atat de simplu incat as intelege si eu ca ochii care nu se vad se simt…

Daca ai sti ca din putin din tot ce ai ar putea trai un om…l-ai lasa sa moara?

Daca viata prietenului tau ar depinde de ajutorul tau l-ai ajuta? Sunt sigura ca da…dar daca viata prietenului meu ar depinde de ajutorul tau ai face-o? Sper ca da… Dragos e prietenul prietenei mele, iar eu la a doua intrebare pe care ti-am adresat-o si tie am raspuns cu da.

Dragos Petrisor Parlog are 29 de ani. S-a nascut pe 23 martie 1980. Pana acum 3 ani a fost sanatos tun. A facut polo de performanta la Clubul Rapid.

Apoi i s-a facut rau. Era in toamna anului 2006. Diagnostic: tumora cerebrala. Astrocitom protoplasmatic gradul II.

A fost operat la spitalul Bagdasar Arseni. Dragos a trebuit sa renunte la sport, i-a fost interzis efortul fizic.

Inainte de a implini 29 de ani, pe 19 martie 2009, a primit o alta veste urata: tumora a recidivat. Tumora se dezvolta agresiv, acum este cat o cana. Medicii l-au asigurat ca tumora este benigna dar i-au spus ca ritmul de crestere este foarte mare si ca trebuie operata rapid.

Dragos a fost acceptat la INI Hanovra, pentru operatie, pe 17 iunie 2009. Dr. Samii i-a garantat extirparea tumorii in totalitate. Doar operatia costa 50.000 de euro.

Dragos are 12.000 de euro.Restul de bani precum si speranta lui o ai tu. E randul tau sa spui da unui prieten care n-a avut ocazia sa te cunoasca, pe care n-am avut ocazia sa il cunosc dar care a avut norocul sa cunoasca pe cineva care sa te anunte si pe tine ca el are o problema. Stiu ca esti satul de mesaje umanitare care iti cer bani pentru necunoscuti dar sunt sigura ca nu poti fi satul sa afli ca si tu ai contribuit la salvarea unei vieti…da-ti sansa sa stii ca ai facut-o si sa speri ca cineva ar face-o la randul lui si pentru prietenul tau si pentru tine, rugat de un prieten.

Iata cum o poti face:

ING Bank – Sucursala Nerva Traian Bucuresti

RON: RO 16 INGB 0000 9999 0003 6998

EURO: RO 06 INGB 0000 9999 0149 1014

Cod SWIFT: INGBROBU

Titular: Parlog Dragos Petrisor

E-mail: dragosparlog@yahoo.com

———————————————–

Persoane de contact:

Octavian Stancu, prietenul lui Dragos.

Fundatia PRO Water Polo. Telefon: +4 0720 072 260.

E-mail: octav1402@yahoo.com

Alina Floristeanu: alina_floristeanu@yahoo.com

Despre Dragos alti prieteni :

http://dansantimbreanu.wordpress.com/dragos-parlog-povestea-lui/

http://www.jurnalul.ro/stire-observator/un-poloist-are-nevoie-de-ajutor-507625.html