Ploua peste fluturi…
22 Jul 2009 4 Comments
in 1
Alb, roz, verde ,galben, un curcubeu adunat si aripi…sunt fluturii vorbind cu florile. Mai mult verde…sunt fluturii odihnindu-se printre frunze. Sunt atat de frumosi fluturii si frunzele si florile si ploaia. Incepe sa ploua usor…iar fluturii incep sa se joace…in jurul florilor, in spatle frunzelor…sub picaturile reci…zboara. Sunt atat de frumosi fluturii si atat de frumoasa ploaia…sunt atat de frumosi impreuna…dar nici cerul nu poate sa plaga mereu de fericire, uneori plange in hohote trist ca oamenii ce pierd iubirea. Lacrimi din cer incep sa sperie fluturii si atunci se ascund dupa mai multe frunze si doar privesc la flori. Un singur fluture insa s-a indragostit de ploaie. El vrea sa isi traiasca povestea de iubire, nu vrea sa fuga si nici sa se ascunda. Zboara spre campul uscat, lasa in urma florile si se indreapta spre locul unde va fi doar el si ploaia. Ploua din ce in ce mai tare, iar viteza cu care lacrimile cerului ating pamantul ii provoaca dureri fluturelui…nu se opreste nici ploaia nici fluturele…a vazut el candva in timp ce zbura prin curtea bisericii ca oamenii atunci cand se iubesc isi jura sa fie alaturi si la bine si la rau…isi spune in sinea sa ca asta e partea rea, dar ca nu se da batut. Ploua torential, durerea se intensifica, dar fluturele e inca fericit caci in ochii lui e doar ploaie…ar plange dar stie ca asta ar insemna sa dea din sinea lui cel putin o picatura de ploaie…asa ca nu o face…tine ploaia in el. Ploua cu piatra iar piatra ii frange aripile fluturelui…cade pe pamantul cald,in ploaia rece…e doar el, pamantul si ploaia. E trist si isi spune…nu voi mai zbura niciodata, nu voi mai ajunge la frunze sau la flori. Isi aminteste cat de mult iubeste ploaia, cum s-a indragostit de frumusetea,prospetimea si puritatea ei…si atunci o ultima rabufnire a cerului, o ultima piatra il loveste parca spunadu-i “nu vei mai iubi nicicand” …apoi renunta la ploaia din ochi…picatura se scurge in restul picaturilor si fluturele moare. Iese soarele si fluturii incep sa zboare in spatele frunzelor si in jurul florilor. Cu ttotii spun povestea trista a unui fluture fericit…era atat de frumos si atat de inocent si colorat… ar fi putut iubi stelele, le-ar fi vazut aproape in fiecare noapte si sigur ele nu l-ar fi ranit…dar el, a iubit ploaia…a fost singurul fluture care a fost atins de iubire… Se lasa noaptea, apare luna si apar stele…iar fluturii sunt tristi ca nu ploua…caci stele n-au atins nicicand!
Pe repede-nainte
13 Jul 2009 4 Comments
in 1
Alergam intr-una si nu ne oprim
Viata se scurge pe repede-nainte
Nu facem pauza nici sa traim
Doar ne grabim, cuminte…
Mai repede e tot ce stim
Mai repede e tot ce am invatat
In graba nebuneasca ne iubim
Din ce in ce mai repede am uitat
Pune-ti viata sa-ti raspunda
Cum si-ar trai ultima secunda
Apoi intreaba-te pe tine
Cum e rau si cum e bine
Daca-ai vedea in fata crucea
Ai alerga spre ea?
Sau te-ai opri din graba ta?
Alergi spre cruci cand te grabesti
Nu vezi si nu accepti ca azi
In timp ce tu alergi si cazi
Uiti sa traiesti…
Sufletul meu, un motel ieftin!!!
08 Jul 2009 9 Comments
in 1
Am realizat azi ca sufletul meu e un motel de doi bani…pana si cei mai amarati dintre noi se pot caza pe perioada nedeterminata in el. Nu am pe usa de la intrare nici macar afisul ala cu “avem dreptul de a ne selecta clientela”, nu, nu…nu exista nici o selectie. Esti hot, furi tot ce prinzi? Esti violator,nu dai doi bani pe intimitatea nimanui? Esti perfect, sufletul meu are loc si pentru tine…vino, fura-mi bucati de suflet si apoi arunca-le in lume…nu o sa iti fac nimic, ba mai mult de atat o sa sper sa revii, sa mai iei ce-a ramas…sa lasi motelul atat de gol incat nici gratis sa nu se mai cazeze nimeni…sa nu mai ofer nici un fel de conditii, sa nu mai am de unde… Sufletului meu ii scartie usile de la intrare caci majoritatea care au intrat au dat buzna si apoi au plecat trantind usile…veneau pur si simplu hotarati ca urmatoarele 2-3 nopti sa doarma la mine, auzisera ca n-am pretentii si ca serviciile sunt de calitate…beneficiau de o atentie a personalului deosebita, erau si mangaiati inainte sa adoarma si intampinati cu zambete de cum se trezeau. Nu ii certa nimeni daca umblau prin locuri nepotrivite inainte de a se intoarce la mine…puteau pasi plini de noroi pe culoarele motelului, caci eu patroana si servitoare, faceam mizeria sa dispara.
Trecand peste toata metafora, acest post, e o concluzie trista a mea despre mine…spuneam intr-o scriere anterioara ca imi place sa ma joc si mai aveam si nerusinarea sa spun ca o fac foarte bine. Ei bine, nu-i asa…habar nu am cu ce sa mananca jocul asta de-a iubirea si de-a care pe care…il joc atat de prost incat “adversarului” ii trebuie doar putina rabdare pana a il declara chiar eu invingator. N-am nici cel mai mic control asupra inimii mele…eu spun nu, ea zice da…si absolut firesc, se termina ca ea! Vreau lacate si incuietori din fier si vreau o pancarda mare pe care sa scrie INCHIS pentru renovare…vreau sa o iau de la capat si sa-mi modelez sufletul doar pe placul celor ce au multe sentimente de investit…vreau sa existe o selectie riguroasa intre clienti si sa am un contrat prin care sa-i oblig ca atunci cand pleaca insotiti de bucati din mine sa plateasca scump, atat de scump incat sa nu mai plece…vreau sa nu mai vreau prostii 
vreau sa ma trezesc si sa trec peste, sa imi imaginez ca o data ce am deschis ochii am deschis pentru prima oara si sufletul, ca n-am restante de platit ci doar noi oameni de gazduit…
Recent Comments