Sufletul meu, un motel ieftin!!!

Am realizat azi ca sufletul meu e un motel de doi bani…pana si cei mai amarati dintre noi se pot caza pe perioada nedeterminata in el. Nu am pe usa de la intrare nici macar afisul ala cu “avem dreptul de a ne selecta clientela”, nu, nu…nu exista nici o selectie. Esti hot, furi tot ce prinzi? Esti violator,nu dai doi bani pe intimitatea nimanui? Esti perfect, sufletul meu are loc si pentru tine…vino, fura-mi bucati de suflet si apoi arunca-le in lume…nu o sa iti fac nimic, ba mai mult de atat o sa sper sa revii, sa mai iei ce-a ramas…sa lasi motelul atat de gol incat nici gratis sa nu se mai cazeze nimeni…sa nu mai ofer nici un fel de conditii, sa nu mai am de unde… Sufletului meu ii scartie usile de la intrare caci majoritatea care au intrat au dat buzna si apoi au plecat trantind usile…veneau pur si simplu hotarati ca urmatoarele 2-3 nopti sa doarma la mine, auzisera ca n-am pretentii si ca serviciile sunt de calitate…beneficiau de o atentie a personalului deosebita, erau si mangaiati inainte sa adoarma si intampinati cu zambete de cum se trezeau. Nu ii certa nimeni daca umblau prin locuri nepotrivite inainte de a se intoarce la mine…puteau pasi plini de noroi pe culoarele motelului, caci eu patroana si servitoare, faceam mizeria sa dispara.

Trecand peste toata metafora, acest post, e o concluzie trista a mea despre mine…spuneam intr-o scriere anterioara ca imi place sa ma joc si mai aveam si nerusinarea sa spun ca o fac foarte bine. Ei bine, nu-i asa…habar nu am cu ce sa mananca jocul asta de-a iubirea si de-a care pe care…il joc atat de prost incat “adversarului” ii trebuie doar putina rabdare pana a il declara chiar eu invingator. N-am nici cel mai mic control asupra inimii mele…eu spun nu, ea zice da…si absolut firesc, se termina ca ea! Vreau lacate si incuietori din fier si vreau o pancarda mare pe care sa scrie INCHIS pentru renovare…vreau sa o iau de la capat si sa-mi modelez sufletul doar pe placul celor ce au multe sentimente de investit…vreau sa existe o selectie riguroasa intre clienti si sa am un contrat prin care sa-i oblig ca atunci cand pleaca insotiti de bucati din mine sa plateasca scump, atat de scump incat sa nu mai plece…vreau sa nu mai vreau prostii vreau sa ma trezesc si sa trec peste, sa imi imaginez ca o data ce am deschis ochii am deschis pentru prima oara si sufletul, ca n-am restante de platit ci doar noi oameni de gazduit…