Superficialitea, principala caracteristica a omului!

Am asteptat sa treaca ceva timp peste cele ce ma bulversasera pentru a fi sigura ca nu voi scrie total subiectiv si rautacios. Am trecut peste, asa ca sper ca pot relata cat de cat obiectiv. Am mai spus si in alte posturi,eu iau omul de bun din start…pana nu imi greseste cu ceva imi este prieten si il apreciez. Mi-au spus multi ca e o cretinatate sa le atribui tuturor titlul de om bun si de multe ori au avut dreptate. Daca imi zambesti, te bucuri sa ma vezi, iti face placere sa vorbesti cu mine si cateodata chiar te arati interesat de ceea ce mi se intampla si imi oferi un sfat, eu una te cataloghez drept unul din oamenii care ma plac,iar asta ma face pe undeva sa te plac si eu. Mi s-a intamplat de curand ca trei astfel de oameni care “ma placeau” sa isi imparta dizgratia pentru mine unor alti oameni. N-am inteles nimic, dar absolut nimic…n-am inteles pentru ce atata falsitate in faza incipenta a relatiei noastre. Nu le-am cerut nimic, nu le-am oferit nimic in schimb,deci a fost alegerea lor de a se preface ca ma plac,ca apoi sa recunoasca altora ca nu ma plac astfel ranindu-ma. Pe unul din ei, chiar il consideram prieten si in loc sa ma inraiasca spusele lui nemotivate, m-a durut pierderea lui, mutarea din locul pe care i-l atribuisem in viata mea. Mentionez ca nu m-am schimbat aproape deloc din cea care le placea in cea pe care nu o mai suporta,singurele schimbari fiind minore, si in bine,m-am schimbat dupa cum chiar ei imi atrasesera atentia sa o fac. Nu inteleg superficialitatea si rautatea unora. Nu inteleg de ce in loc sa se bucure alaturi de mine ca sunt mai fericita incearca din rasputeri sa imi ia asta. Nu inteleg de ce daca nu le-am cerut nimic mi-au oferit doar ca sa aiba ce lua inapoi exact atunci cand conteaza, exact atunci cand as fi avut nevoie de sprijinul lor si de zambetul lor atunci cand ma vad zambind. Superficialitatea chiar pare a fi principala caracteristica a omului…societatea o impune, curtoazia ii da nastere si multi nu stim sa o oprim doar la stadiul de curtoazie. Ar fi atat de frumos, daca ne-am opri acolo inainte ca celalat caruia ii zambim de complezenta sa ajunga sa ne considere zambetul unul sincer si din suflet, apoi sa ajunga sa ii simta lipsa si sa se simta nedreptatit. Pentru acei trei oameni pentru care am scris…va voi zambi sincer si de acum inainte. Stiu ca doare superficialitatea, stiu pe propria mea piele, asa ca promit sa nu o practic. Va voi zambi, caci eu nu m-am schimbat, sunt aceeasi care se bucura sa va vada si asta ma face sa ma bucur in continuare de prezenta voastra…chiar si asa, schimbata!