Poti iubi la fel de fiecare data? Poti avea mai multe suflete pereche?

Am un trecut si in el am adunate amintiri pline de sentimente. Am iubit mai mult un om, mai putin un altul si dorintele mi-au fost diferinte in functie de cel cu care imi imparteam bucata de viata. Stiu extrem de bine si acum, dupa ceva timp cine a fost mai important, pe cine mi-as fi dorit mai mult pntru o perioada mai lunga, cine era mai frumos, cine era mai special. Povestile trecutului meu nu se identifica una cu alta. Amintirile cu fiecare sunt unice, modul in care ma alintau sau ii alintam difera si intensitatea sentimentelor implicate cu siguranta nu a fost niciodata aceeasi. Povestile mele sunt de o simplitate frumoasa, nu nasc intrebari si toate se termina pentru ca nu imi doream sa nu se termine…pot spune despre mine ca traiesc ca majoritatea oamenilor,in cautarea iubirii, in cautarea acelui suflet pereche despre care unii au auzit si pe care altii mai norocosi l-au gasit.  Au existat incercari si atat pana acum in viata mea, au existat momente in care poate ma amageam ca l-am gasit, desi in sinea mea stiam ca nu e…si iata-ma acum…indragostita pana peste cap de un om care de fiecare data cand a iubit a trait aceeasi poveste,in fiecare iubita si-a gasit sufletul pereche. Toate am fost la fel de speciale, la fel de frumoase, cu niciuna nu s-a potrivit mai bine decat cu actuala(si aici difera momentele,caci toate am fost actuale candva),pe toate ne-a alintat la fel, toate am meritat un inel si toate ar fi trebuit sa ii fie alaturi pentru restul vietii. Ma uit la vechea lui poveste de dragoste si ma regasesc 100% in personajul feminin. El e printul, ea e printesa sau eu sunt printesa. Gasesc scrisori catre ea si trebuie sa ma uit atent la nume sa ma asigur ca nu e scrisoarea scrisa mie…Totul e identic, totul se repeta si astfel sunt constienta ca vine si sfarsitul actualitatii mele. Nu vreau sa fiu printesa pe terment determinat in viata printului cu multe printese…Credeam ca el e cel pe care il caut…credeam cu tarie asta si nimic din  mine nu-mi spunea ca si de data asta ma insel…Poate si modul lui de a iubi cu atata pasiune si de a ma face sa cred ca intr-adevar sunt ceea ce cauta si ca nu a mai trait asa ceva nicicand,ca nu a mai iubit astfel nicicand, m-au ajutat sa cred in el…si totusi o mica privire aruncata in trecutul lui la care am avut acces, zdruncina tot. Sa stau pana imi trece vremea? Sa plec acum si sa ma scutesc de restul amintirilor care imi vor macina sufletul cand la printesa voi adauga atributul de fosta? Sa cred ca eu chiar sunt unica sau ca a invatat in timp ca de asta are nevoie o femeie pentru a fi fericita si ca necostandu-l nimic, ne-o ofera tuturor?  Daca plec deja doare,deja sunt lucruri pe care nu le-am mai trait cu nimeni(iau eu cand spun asta, stiu ca asa e) deja il iubesc mai mult decat stiam ca pot iubi…de ce sa plec? De ce sa stau cand nu mai cred niciun cuvant si in nicio mangaiere?