Cand nu-l mai iubesti…

Oare nu-l mai iubesc? Chiar acum in prag de sarbatori m-am gasit sa-mi treaca? Parca l-as mai iubi un pic daca ma gandesc la Craciun de una singura…si parca mi-ar trece iubirea cand ma gandesc la Craciun cu el…E problematica situatia, am tot intalnit-o pe parcursul relatiei noastre si am pastrat-o ascunsa in mine, in tacere…ma temeam sa o spun cu voce tare sau sa o scriu…ar fi devenit reala,as fi constientizat-o si m-ar fi inspaimantat. In plus, daca nu-l mai iubesc azi si maine il iubesc iar? O sa par neserioasa…lumea si implicit el nu o sa ma mai ia in seama, iar cand pieirea dragostei va fi reala,nimeni nu-mi va fi alaturi sa-mi usureze existenta intr-o obisnuinta de care brusc nu mai am parte… Eu, ca multe alte femei(sper, caci altfel nu-mi explic de ce eu) atunci cand iubesc, ma dedic total relatiei, consum la maxim iubirea, iar din el imi fac un mod de viata…toate momentele de singuratate a mea cu mine i le atribui brusc lui…nu ma mai plimb singura, o fac cu el, nu mai citesc singura, ne uitam impreuna la tv, nu mai mananc singura, luam masa amandoi si asa mai departe…dupa ani de ”amandoi” realizez ca nu-l mai iubesc, dar obisnuinta de de toate in doi care brusc s-ar rezuma la unu…e infioratoare, cumplita, terifianta…iti lasa impresia ca niciodata nu ai dormit singura si ca va fi extrem de greu sa incepi de acum…Incep intrebarile: Oare chiar nu-l mai iubesc? Oare chiar vreau sa fiu fara el? Si ce fac fara el? O sa fie mai bine? O sa fie greu? Nu cumva il iubesc si atitudinea lui recenta ma induce in eroare? Daca se va comporta cum imi doresc, il voi iubi iar? Sa fim seriosi, nu s-a comportat pana acum cum iti doresti, ba mai mult se indeprateaza tot mai mult de ceea ce iti doresti si mai e si obisnuit sa ierti si sa te obisnuiesti la randul tau cu asta…deci nimic nu se va schimba pe o durata lunga…Offf…Parca atunci cand te-a injurat pentru prima oara nu te-a deranjat la fel de tare ca acum, desi de atunci a mai facut-o de cateva zeci de ori…si nici atunci cand ti-a refuzat prima doleanta justificata nu te-ai enervat ca acum… A fost Mos Nicolae si n-ai primit nici macar un breloc din ala ieftin? Acum un an te multumea un ”te iubesc”…la anul (daca mai exista la anul in formula asta)…cand va veni cu mana goala, deja il vei uri…Vine Craciunul…teama de singuratate te “convinge” ca-l iubesti, dar amintirea Craciunului de anul trecut sau a Pastelui de anul asta plus alte sute de mici amintiri inca te roaga sa opresti tortura…sa admiti ca esti nefericita, ca si cu el si fara el esti tot singura de Craciun…ca el ia masa in familie, in familia in care tu nu ai loc, ca el ia lumina de Paste de la aceeasi Biserica de unde iei si tu si totusi stati separati, ca singurele 2 cadouri din cei aproape 2 ani le-ai smuls cu forta, ca te-ai imbatat cu apa rece si ca nu esti fericita si ca asa nici nu vei fi curand…Toate amintirile astea te implora sa te intorci la titlu si sa ti-l asumi…sa nu-ti mai gasesti scuze gasindu-i scuze…sa fii omul ala mare la care tot visezi de mica, sa ai curajul sa iei decizii pentru tine, sa recunosti ca s-a ajuns aici numai din vina ta…ca speranta te-a pacalit din nou…

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.