Odihneste-te in pace!

07 Jul 2011 2 Comments

by lolrelai in Uncategorized

Claudia avea 25 de ani, s-a luptat cu boala aproape 10 ani, dar cand sistemul sanitar si-a propus sa o ucida am asistat la inmormantarea ei…Inainte sa moara a avut un mesaj de impartasit lumii pe care o lasa in urma…Caudia a murit zambind, a avut 25 de ani la dispozitie sa traiasca si a facut-o cum unii dintre noi nu reusim nici in 80! Mai jos sunt ultimele sale ganduri, va rog sa le share-uiti,sunt o lectie de viata de la un om pe moarte! Odihneste-te in pace prietena draga!

De ce nu pot iubi?

 

 

De ce nu pot iubi vreodata

Caci m-am nascut o boala, toata

Caci asta e destinul meu

Sa sufar si sa plang mereu.

Ma bucur de orice lucru neinsemnat

La fel ca si-un copil fara pacat

Nu am trait si nu stiu daca-oi mai trai,

Credinta ultima imi va pieri

Doar Domnul ma va face bine

De boala care zace-n mine

 

Nu plang de suferinta mea,

Plang de necazul altora

V-as ajuta pe toti daca-as putea

Dar asta nu sta in puterea mea.

Speram la o famioie curata

Voi oameni buni cu inimi ca de piatra

Nu va voi cere ajutorul niciodata

Of! Doamne!De m-ai ajuta,

Ce multe lucruri as schimba

V-as invata sa puneti pret pe viata,

Caci viatata-i ca un fir de ata

V-as invata sa si iubiti

V-as invata sa si traiti

Voi oameni buni inca in viata

Cu sufletele ca de gheata

Schimbati-va voi pic cu pic

Caci altfel veti muri “nimic”

 

Eu v-am iubit,va voi iubi mereu

Caci martor mi-este Dumnezeu

Cer scuze daca am deranjat

Dar asta nu e un pacat.

Permiteti-mi sa ma retrag

De la perfidu’ vostru bal mascat

Eu nu am niciun interes

Ca sa dau buzna si sa ies

Sper ca sunt destul de inteleasa

De cei cu cap si inima aleasa.

La toti eu va doresc doar sanatate

Si Dumnezu sa vi le dea pe toate!

 

Micuta tie-ti multumesc

Caci astazi mai respir si mai traiesc

Maicuta, tu si sora mea

Voi sunteti toata viata mea

Maicuta tu iubita mea

Te-as ajuta daca-as putea

Dar eu nu pot, nu sunt in stare

Decat sa ma tin pe picioare.

 

O proza scrisa pe hartie

E ca o trauma ce va sa fie

Eu nu vreau martori la durerea mea

Eu vreau sa ma inteleaga cineva

Of! Doamne, tu maicuta mea

Esti singura care-ntelege suferinta mea

Micuta, tu, ai obosit

Caci boala mea e fara de sfarsit

Maicuta tie-ti multumesc

Ca astazi mai respir si mai traiesc

Maicuta tu si sora mea, voi sunteti viata mea

 

Din prisma unui om bogat

Viata-i un lucru “neinsemnat”

Din prisma unui om “ca mine”

Viata-i un lucru care e doa bine

Eu nu vreau decat sa traiesc

Pe toati cei dragi sa-i si iubesc

Si chiar pe cine nu cunosc

Ca toate-n vata au un rost.

 

Dar oare cine-i vinovat?

Ca-n tara asta mortu-i vinovat

E vinovat ca vrea sa mai traiasca,

E vinovat ca vrea sa supravietuiasca,

E vinovat ca inca cere bani la stat,

E vinovat ca boala lui nu-i un pacat,

E vinovat ca cele toate,

O sa-l aduca chiar la moarte

E vinovat ca mai traieste

E vinovat ca nu munceste

E vinovat ca mai respira

Si asta cu mare sila

E vinovat ca mai iubeste

E vinovat doar ca traieste

E vinovat ca nu are putere

E vinovat si atat, ca i se cere

E vinovat nu poate umbla

E vinovat ca nu face ceva

E vinovat ca nu mai poate

E vinovat de cele toate.

 

Voi stiti cine e Dumnezeu?

Voi stiti ce e in sufletul meu?

Voi stiti doar sa traiti o viata

Umblet nebun, zero barat la suprafata

Un stres continuu, fara ca sa stiti

Un stres in care ati uitat si sa iubiti

Voi sunteti doar o goana dupa bani

In care toate trec, ani dupa ani

Si va treziti la batranete

Cu suflet gol si minti razlete

 

Prieteni dragi, in ce lume traiti?

In care nu mai aveti timp sa mai ganditi?

In care nu mai stiti ce e iubirea?

Dar unde oare-i ocrotirea?

Ce oameni oare sunteti voi?

Oameni de gheata reci si goi?

Ce suflete aveti voi oare?

Suflete reci in care mai nimic nu doare?

Ati fost vreodata voi bolnavi in viata?

Sa stiti ca viata-i ca un fir de ata?

Ca astazi esti si maine doar ai fost

Si oare ce in viata are rost?

Doar lacrimi de la cei ce m-au iubit

Nimic, nimic din ce eu am trait si suferit

Poate asa ar fi mult mai cinstit

Caci pe cei dragi eu mult i-am chinuit

O! dragii mei, suflete dragi doar mie

Sunt goale, inima pustie

Sunt seci de atata suferinta

Si de prea multa daruinta

Ei nu mai cred decat in Dumnezeu

Doar ei au dus-o tare greu

 

Noi suntem cei ce supravietuiesc

Noi suntem cei ce mai traiesc

Noi suntem cei ce va iubesc

In lumea voastra fara viata

In lumea asta ca de gheata

In lumea voastra fara de suflare

In lumea voastra fara alinare

In lumea voastra plina de pustie

In lumea voastra ce n-as vrea sa fie

Eu mor si nu mi-e foarte greu

Acolo sus e si sufletul meu

Si o sa scap de saracie

Si de a oamenilor grea mandrie

Acolo o sa am ce sa mananc

Nu voi mai plange ca un prunc

Acolo nu ai trebuinta

Deloc de bani ci doar atat, doar de credinta

Acolo vreau sa merg si eu

Ci nu aici cu voi caci mi-este foarte greu

Nu mai exista dragoste in lume

Ci VIP-uri cu chipuri nebune

 

Si voi iubitii mei sa pretuiti

Sa pretuiti doar ca traiti

Sa pretuiti ca aveti sanatate

Si doar asa le vei avea pe toate

Va voi iubi chiar daca voi ma ignorati

Va voi iubi chiar daca ma abandonati

Va voi iubi cu a mea puere

Va voi iubi cu bune si cu rele

 

Si daca Domnul ca dori sa mai traiesc

Atunci puterea mea e sa iubesc

Si pana inchid ochii o sa multujmesc

Suflete bune ce m-ati ajutat

Suflete care inca sunt si inimi care inca bat

Din suflet eu va multumesc

Si tare mult va pretuiesc

“Eu astazi voi fi cel crucificat

Pentru al vostru grav pacat”.